Posts Tagged 'tigani'

Din …ula in …ula, spre victoria impotriva fascismului cotropitor !

PSD-ul este ca muierile care povestesc despre ce fel de sex au avut parte.

Aveam pe una Marineasca, tehniceana la electrice, la IBP, membrana PCR, adica colega, nu proprietate, ca proprietatea pe vremea Impuscatului era cu cantec.
„-Si m-a batut, si m-a batut, si m-a bagat cu capul in cuptorul de la aragaz, si m-a ffffff…ttttt !
Si sti ceva, faaaaa, a fost BINEEEE!”
Asta apropo de stahanovistele care aplaudau frenetic si in plin orgasm, caderea propriului lor guvern.
Dar eu le astept, cu rabdare, pe astea ca Marineasca, sa se destainuiasca urmasilor, urmasilor lor:
– Puii mamei, din „asta” ati cazut in lume si cu „asta” v-am hranit pe voi si pe tot nemul de impotenti ai lui tac-tu!
Caci barbatii isi dau tarile, palatele, averile si neamul, …… pentru o „asta” !
Eram subtirica ca un fus cu doua balcoane de la Casa Poporului si cu o pupa ca a Transatlanticului !
Si roiau sefii pe mine ca mustele pe cacat.
Iar „asta” era stramta de nu puteai sa bagi degetul mic, nu ca acuma, dupa ce trecura prin ea toate tirurile Europei !
Asa ca trebuie sa faceti statuie puisorii mei, nu mie, ci lui „asta”!
Eterna, facinanta si nemuritoarea „p…a”!
– Bunica, bunica, bunica … dar la alte partide nu aveau din … „astea” ?
– Ba da, dar erau capitaliste elitiste !
Pe noi ne-a invatat Lenin, ca trebuie s-o dam tuturor consomolistilor cu viitor politic, nu doar la sefi !
Pentru ca numai asa, din „aia” in aia”, …”asta” v-a asigurat voua viitorul, inclusiv politic si am infrant fascistii.

Anunțuri

Ce dreaku mai e prietenia ?

Vazui un grup la reclame, „Prietenii Israelului”.
Putea fi si grupul prietenii … Republicii Malgase,
ca eu nu inteleg cum poti fi prieten cu o tara.
Daca am un prieten ungur, inseamna ca sunt prieten cu Ungaria ?
Nu!
Am prieteni unguri, evrei, greci, americani, dar eu nu sunt prieten cu tarile alea !
……..
Continuarea la http://www.dsclex.ro/presa/viz_art_n.php?id=245

Nu-mi mai dati poke !

Cand eram june arhitect de 27 de anisori, la … Slobozia, capitala de ce dracu era pe vremea aia, probabil judetul Ialomita, statul si partidul mi-au dat garsoniera la nici 15 metri in spatele celebrului IPJ Ialomita . (Institutul de proiectare Judetean) .

Cum in 90% din timp, faceam naveta la Bucale, mai lasam la servici, pe planseta si la vedere, cheile de la garsoniera. Asaaa, ca sa arat si eu ca, sau sa ma dau si eu, boer Bibescu de Calea Victoriei !
Acum sa nu anticipati ca urmeaza sa povestesc ce se intampla cand dormeam in garsoniera aia !
Vreau sa va povestesc cum era cu „poke” pe vremea aia !
Unui sef de atelier ii cazuse mucul dupa o desenatoare tiganca. Mama…., si erau niste tiganci la Slobozia, cum nici n-a visat ca exista bulache ala cu …. SF-ul lui: „La tiganci” !
Cine stie cunoaste, Mircea Eliade nici macar n-a pus mana pe o tzata de tiganca !
Matasea Orientului a trebuit sa se aplece acum 1.000 de ani, sa abdice, in fata superbei texturi catifelate, lucitoare si inaltatoare, a tzatei de tiganca de Slobozia.!
Asa ca onor seful meu de atelier s-a gandit el ce sa-a gandit si mi-a zis ca a invitat 10 gagici si cativa colegi la mine in garsoniera, ca sa jucam „poke”.
Acum nu vreau sa insist asupra a cat de imbecil eram la 27 de ani, adica atunci cand am acceptat partida de „poke”, asa cum n-o sa insist si nici n-o sa va povestesc cine a inchis cu cheia dulapul, dulapul in care un onorabil domn, mai tarziul arhitrect sef al capitalei se regula cu o desenatoare.
In ziua aia, eu aveam o „faza” pe un santier, colegii arhitecti stiu ce e aia „faza”, asa ca nu pot sa va povestesc cine, cum si in ce fel l-a scos din dulap, pe viitorul conducator al destinelor arhitectonice ale capitalei.
Na, Alzhaimerul isi spune cuvantul in loc sa va povestesc despre cum se „poke” acum 35 de ani, tigancile la Slobozia, balaresc despre ce-au facut 20 de ani mai tarziu niste comunistoizi impotenti in ale arhitecturii !
Deci, versiunea comunistoid-onanista a actualului „poke”, insemana in capul imbecililor ajunsi la „putere” (locala) pe vremea aia, fugaritul gagigilor prin garsoniera MEA, si pleznit palme peste curul lor !
Asa cum era normal, inevitabil, irefutabil, etc., seful meu de sectie a divortat, aia pe care pusese ochii si-i tragea palme pe cur (superb cur) a divortat si ea de tiganul ei, asa ca eu am renuntat sa mai las cheile de la garsoniera pe planseta, ca sa nu mai aiba nimeni „tentatii”, si in urmatorii 2 ani m-am ocupat de DOAR de „curul” meu ! :))))
Morala:
Inteleg ca ma iubiti, inteleg ca face bucile mari nu mai stie ce sa inventeze ca sa ne dam palme peste cur, unul la altul, dar va rog sa ma intelegeti: MIE, inca imi plac mizdele, nu cururile !
Si sper, INCA sper, ca imbecilitatea numita „corectitudine politica” promovata de UE, n-o sa ma oblice sa va regulez in CUR !

ASA CA VA ROG FRUMOS : nu-mi mai dati poke ! 🙂

Despre portofele, apocalipsa, ziaristi, imbecilitate, evrei, americani si arabi !

Nu sufar de maladia aia cu teoria conspiratiei cu toate ca … daca mi-ar atarna portofelul cat al lui Bill Gates, macar cat al lui, pentru ca umbla vorba ca „e” unii care au de 1.000 de ori mai mult ca el, precis ar avea loc o fuziune neurala in creierasul meu atrofiat si mi-as dori o coroana. Macar a Pamantului, daca nu si cea a lui Marte !
Din fericire e ca o ceapa, multe „foi” si nimic intre ele.
Portofelul, nu creierasul !
Asa ca stau pe banca’n Cismigiu si privesc extaziat cum vine APOCALIPSA !
Nu apocalipsa prezisa de maiasi, de Nostradamus, de Rasputin sau nu mai stiu ce guru decedat de secole in India, ci apocalipsa imbecilitatii umane !

Sa ma explic.
Un nene, unul Murphy, zicea ca fiecare angajat promovat isi stinge limita incompetentei si finalmente se intoarce la munca „de jos”.
Pentru ca ce altceva este, decat munca de salahor, de „excavator” lipovean, sa scri in nestire, sa citezi sau sa-ti trimiti de 5 ori pe zi „amicii” de pe facebook catre articole ce descriu mizeria umana din comunitatea tiganilor ?
Si nu catre mizeria in care traiesc furii de gaini, ci catre cea a autoincoronatelor tigve tiganesti !
Si ca sa nu existe dubii, ca sa nu ma acuze cineva ca o dau dupa piersic, rusinica doamna Angela Tocila !
Despre ceva romanas care a revolutionat …”economia mondiala” nu puteati scrie ? Ar fi fost impotriva „curentului” ?

Sa lasam plaiurile autohtone si sa urmarim firul rosu al imbecilizarii populatiilor in … Israel, unde s-a terminat concursul „Miss Holocaust”, iar o doamana de „origine romana” a luat locul 2 !
Faptul ca marele ziarist de la Adevarul, dl. Arvunescu (o Doamne ce de comentarii s-ar putea face legat de nume), habar nu are ca evreii au o singura origine, de la primul patriarh Abraham incoace si multe tari de adoptie, nici nu mai conteaza pe langa sinistra gluma a organizarii acelui concurs !
Comemorarea evreilor ucisi de Hitler s-a implinit prin alegerea celui mai rotund posterior dintre „jidoavcele” scapate de la camera de gazare sau plutonul de executie!
Totul spre deliciul telespectatorilor, evrei sau nu, pentru ca nici nu pot sa-mi inchipui ca nu s-a transmis „world wide”, cum pozeaza lasciv in sezlonguri si defileaza in costume de baie Piere Cardin, babaciunile de 80-90 de ani !
Imi si inchipui comentariile inainte de televoting:
– Eu o votez pe Rifaca, se tine bine, UITE ! Inca nu i-au ajuns tzatele in chiloti !

La antipozi, administratia Obama isi da masura perseverentei in aceiasi imbecilitate !
Urmare a indeplinirii planului cincinal si reusitei „Primaverii Arabe”, prin care a adus toti extremistii musulmani la putere, pe intreg intinsul malului sudic al Mediteranei, vacarii au hotarat alarma de gradul zero si atacarea iminenta a Siriei !
Bolovanii din Arabia Saudita, Iordania, Emiratele Arabe Unite şi Turcia vor navali si ei in Siria, pentru ca ce poate fi mai inaltator decat sa omori alti musulmani in numele lui Allah !
Mai ales ca, acestor aliati ai americanilor, turul chilotilor le-a cazut in cizme de prea plinul firicii de islamistii extremisti si pauperi !
Foamea a fost motorul instalarii comunismului, din China pana in Cuba si tot foamea o sa instaleze extremismul musulman din India pana in Maroc !

Asa ca trebuie sa ma produc si eu :), amintind strigatul de lupta al istericilor musulmani, dotati cu kalasnicoave rusesti sau americane: Allah Akbar !!!
Ocazie cu care mai trebuie sa pun o intrebare.
Noi, noi romanii, cu cat o sa mai saracim participand la instaurarea „ordinei” in Siria ?

Liber la antisemitism !

„Hei rup, hei rup, cad stânci de fier, în munca dusă de brigadier!” aşa că sunt obligat să constat că „in patria nostra” unde „multae silvae sunt” (adică erau pe vremea dacilor şi a romanilor) s-a dat drumul cu voioşie la antisemitism pe faţa !
Ura drăguţa mea, ţăranul e pe câmp, aşa că haideţi băieţi la treaba, că e mult de lucru. 🙂

Cum nu este primul articol care oscilează între acuze mai mult sau mai puţin voalate la adresa milenarului cal de bătaie european („Jidanul”) şi băşcălia cruntă, pe fata, la adresa evreilor, m-am trezit să întreb şi eu câte ceva.
A început cursa electorală şi băieţii ăştia de mai jos, mizează pe voturile rromilor care emigrează în Franţa (din România) ?
Sau, pentru că tot a fost o mare adunare evreiască prin Ardeal, a vrut cineva să atragă atenţia că românilor nu le plac vizitele … armeneşti ?!

Auzi neamule ce veste minunată ne trâmbiţează jurnalul adevărului: cică românaşii noştri e ca brazii, mai verzi ca niciodată şi mintenaş cucerim Franţa !!!
Aşa că după invazia de Rommus Valahicus prin parcurile, cămările şi buzunarele vajnicilor gali, doi românaşi se bat să pună gheara pe Preşedinţia Franţei !
Primul:
Jean-François Copelovici (Cope), este dintr-o familie de evrei ruşi care a poposit pe malurile Bahluilui, în dulcele târguşor al Ieşilor, prin secolul IXX şi apoi a navigat mai departe către Franţa.
A fost prins anul trecut încercând să falsifice alegerile interne din partidul său (UMP) pentru că omul se vroia musai „preşedinte” de ceva, înainte de a fi ales preşedintele francezilor.
Este caracterizat ca fiind „uneltitor, brutal, reacţionar mai mult prin arivism decât prin convingere, pentru a merge pe val.”
Vive la France, căci uite, încă de la 1688 La Bruyere ne arata că acolo, in Hexagon, există adevărate „Caractere” ! 🙂
 
Al doilea.
Pierre Moscovici, fiul distinsului Serge Moscovici, evreu din Brăila şi membru al Partidului Comunist Român până în 1947, când a început chestia aia cu naţionalizarea şi o altă româncuţă, una Ana Pauker, le-a zis „uşchea” că goimul de Dej chiar vrea „comunism românesc”.
Aşa că după 1947 îl găsim pe Serge în Franţa, sociolog şi căsătorit cu o psihanalistă, Marie Bromberg, evreică polacă, apropiată şi ea de „Internaţionala comunista”. Mai târziu a venit pe lume şi Pierre ….
Care domn Pierre Moscovici are destule tinichele de coada şi încă foarte lucitoare.
A fost mâna dreaptă a lui DSK (nenea ăla de la „fabrica de bani” care a violat o negresă la hotel America şi nu numai, după cum zic unii şi mai ales unele) şi a fost patronul lui Jerome Cahuzac, actualul ministru al bugetului, aflat în mijlocul unui imens scandal de transferuri de fonduri în Elveţia.
Transferuri ILEGALE, că altfel de ce dracu sa ajungi ministrul bugetului si să transferi bani, doar ca să-şi ia banca comisioane ?
După un preşedinte „ungur” (Sarkozy), despre care se spunea că are origini calmuco-basarabeano-maghiare, vor dori oare francezii sa încerce şi un preşedinte „român” ?
Întrucât toate popoarele au un coeficient similar de inteligenţă cu cel al românilor, eu cred că este posibil.
 
Pe toate astea bălmăjite de mine, le găsiţi mai sec şi mai la obiect, in ziarul „Adevarul”, proprietatea unui amic al PSD şi al lui Miron Mitrea, dl. Cristian Burci.
De ce ?
Pentru ca este posibil ca marele partid socialist român să se pregătească de o transformare radicală in „Legiunea Română”, ori „Braţul de Fier Român”, deoarece dl. Ponta doreşte să câştige următoarele alegeri cu 99%, precum ilustrul său înaintaş şi geniu al Carpaţilor (de curbura), tovarăşul Ceaşca, zis şi Impuşcatu !
Şi să nu uităm, comunismul naţionalist se dezice în primul rând de evrei :), iar mai apoi de minorităţile conlocuitoare.
Dacă Băsescu n-a importat în ciuda „sculii” 1 milion de evrei, ca să-i facă în sâc lui Ponta, măcar de data asta o să scăpăm fără acuzaţia de Holocaust.
(Pe ultimii 5.000 de „mohicani” îi poate lua repede „Joint-ul”, cu un pod aerian de la baza NATO … Kogălniceanu.)
Dar ce faci domule Ponta cu rromii si maghiarii ?
 
http://adevarul.ro/international/europa/doi-romani-gata-bata-deveni-presedintele-frantei-1_51ac810dc7b855ff565214ca/index.html

Intiganirea poporului roman !

Articolul e din 2 mai 2010, dar mi se pare foarte actual.
Acum nu stiu cat este de rasist cum zic unii, pentru ca n-am timp de analize pe texte, dar este de o exceptionala acualitate dupa parerea prin faptul ca arata de fapt pervertirea mentalitatii poporului roman.
Nu faptul ca tiganii se inmultesc este grav, ci adoptarea obiceiurilor si mentalitatilor tiganesti de catre romani !!!

‘Ceandalaua’ ca destin istoric

Se pare ca aceasta profetie a scriitorului I.D. Sîrbu, detaliata în romanul sau „Lupul si Catedrala”, a început sa prinda contur de când cu promovarea cuvântului „rrom” în detrimentul milenarului „tigan”. În toata copilaria mea nu am auzit vorbindu-se decât despre tigani, iar aceasta periculoasa si fortata substituire, cu lunga trimitere, dintre român si rrom, a explodat artificial dupa 1990.

Foarte interesant caci în tot arealul european nu avem nicaieri cuvântul „rrom” care sa-i desemneze pe tigani: în spaniola avem Gitano; în italiana, Zingaro; în franceza, Gitane; în sârbo-croata, Ciganin; în slovena, Cigan; în maghiara, Cigány, în poloneza si rusa, Cygan; în limba turca, çengene.

Cuvântul românesc Tigan deriva din slavul (a)Ciganinu (Al. Cioranescu, 2002). Asadar, popoarele Europei au cunoscut simultan povestea unei populatii unice, cultural si comportamental.

A existat în istoria noastra o categorie sociala mai de plâns decât aceea a robilor tigani. A fost starea de „rumânie” din spatiul muntenesc echivalenta cu iobagia. Aristocratia liberala de la 1848 a ales sa evacueze starea de „rumânie”, care, desi a fost desfiintata înca din 1748 prin reforma lui Constantin Mavrocordat, mai trebuia alungata si din sufletele oamenilor, or, codul civil nu era de ajuns. De aceea au ales sa numeasca tânarul stat creat la 1859 România, dupa o scurta perioada de coabitare moldo-valaha. Cu totii devenisera români, egali prin lege. Astfel, cuvântul „tigan” ar trebui asumat si nu înlocuit cu un periculos subterfugiu lingvistic.

Dincolo de aceasta se afla ceandalaua ca destin istoric. Termenul nu este cuprins în dictionare. Este mai degraba circumscris unei istorii care vine de departe, dintr-un alt areal cultural, pe cale a se împamânteni pe meleagurile noastre.

Potrivit unor opinii, tiganii nostri ar fi sosit pe filiera otomana. În timpul campaniilor militare turcesti din secolul al XIV-lea si pâna la asediul Vienei, satrele erau adevarate accesorii de îngrozire a dusmanului. Stateau ascunse în spatele trupelor de avangarda si urlau, zbierau, bateau în talere de metal, pentru a da senzatia unei multimi militare fioroase. Turcii i-au folosit astfel în timpul campaniilor lor. Cu regimul fanariot, când actiunile turcesti au încetat, devenind o problema supravietuirea militara, aceste populatii hinduse au fost aruncate peste Dunare, colonizate aici masiv, cu acordul dezinteresat al grecilor din Fanar care guvernau raialele economice ale Munteniei si Moldovei (dr. Serban Milcoveanu, 2005).

Petre Pandrea a cautat si el un raspuns infiltrarilor hinduse în spatiul românesc: „În «Upanisade» am gasit texte relative la infractori. Cum îi pedepseau? Prin izgonire din imperiul indian. Printr-o judecata sumara, pater familias îl declara ceandala pe delincvent” (Petre Pandrea, 2001). Cuvântul indian are echivalentul pe româneste în „cinghinea”. Acest termen apare ca regionalism învechit si înseamna „obraznicatura”, iar „cinghia” erau numite dansatoarele publice al caror dans din buric era numit adesea „cinghie” (Constantinescu-Dobridor, Gh. Bulgar, 2002).

Cel lovit de ceandala trebuia sa paraseasca imediat casa. Nu avea voie sa ramâna în satul si orasul sau si nici în vreun sat sau oras indian. Pleca în emigratie. I se luau vesmintele si i se dadeau zdrente. Nu avea voie sa poarte podoabe de aur sau argint, ci numai podoabe din fier sau tinichea. Probabil din aceasta interdictie milenara exista apetitul tiganilor nostri pentru colanele si inelele de aur masiv si palatele cu multe camere nelocuite. „Ceandalaua poate fi criminal brahial varsator de sânge, dar si infractor în frac. Din primele doua straturi se recruteaza infractorii violentei brahiale, din straturile ultime rasare criminalitatea în frac, iubitoare de venalitate, turpitudine si lipsa de onoare” (Petre Pandrea, 2001).

Desigur se pune adesea problema de ce tiganii altor regiuni europene sunt atât de diferiti de aceia din Valahia? Aceasta se întâmpla pentru ca tiganii reprezinta un barometru social foarte fin privind nivelul de civilizatie al popoarelor în mijlocul carora salasluiesc timp de generatii. Ei au preluat, fortat sau prin mimetism, calitatile si defectele popoarelor în mijlocul carora s-au asezat. Calitati si defecte care au accentuat, mentinut sau eliminat efectul ceandalei. Privind spre reversul medaliei, ceandalaua s-a mentinut sau nu în functie de gradul de toleranta al popoarelor care au acceptat-o. Paradoxal, chiar tiganii spanioli sunt uimiti de violenta celor din România.

Spre deosebire de devalmasia româneasca care atomizeaza orice ideal, orice individualitate – fenomen descris de Stefan Zeletin în eseul „Din Tara magarilor” -, tiganii au un instinct de solidaritate tribala uluitor. Regiunea Kosovo ne dovedeste faptul ca teritoriile zise nationale nu sunt ale celor care le revendica, ci ale celor care le stapânesc demografic. În anul 1994, în zona Olteniei, adica triunghiul Craiova – Drobeta Turnu-Severin – Tg.Jiu, „împaratul tiganilor a vrut sa proclame aici stat independent” (vezi „Adevarul”, 24 XI 2000, p. 11). Cum Europa se confrunta cu un proiect secular nereusit pe masura asteptarilor sale, privind socializarea comunitatilor tiganesti de pe cuprinsul ei, asocierea dintre „român” si „rrom” ar trebui sa ne puna pe gânduri. Iar pe de alta parte, „a trai într-un vast penitenciar, fara a fi avertizati, cum o facem noi, reprezinta o grava imprudenta. Criminalistii nu accepta amestecurile” (Petre Pandrea, 2001).

Revoltele italienilor si spaniolilor fata de violenta tiganilor din România certifica teoria ciocnirii civilizatiilor detaliata de Samuel Huntington. Popoarele Europei occidentale nu sunt tolerante cu nesimtirea, murdaria si agresivitatea plasmuite sub indiferenta lui „merge si asa”. Uniunea Europeana ar putea gasi „solutii” împreuna cu India, tara de origine a acestor expulzati milenari, nimic altceva decât o extensie culturala si de civilizatie, care ar trebui sa aiba sansa revenirii la matca.

Despre cum putem fi indusi în eroare

Pe negândite se naste un nou popor. Istoria se desfasoara dupa reguli culturale, cu afecte profunde care scapa multimii. Ea se afla în continua miscare chiar pe spatii mici si se metamorfozeaza permanent. În ceea ce-i priveste pe români, astfel de metamorfozari s-au mai petrecut în istorie în asa-numita „perioada a invaziilor”, de fapt succesiuni de roiri nomade. Respectivele metamorfozari, studiate atent îndeosebi de lingvisti, au însemnat mai mult decât o „invazie”; ele au însemnat coabitari seculare între autohtoni si cei veniti în circumstante istorice complexe.

Ceea ce numim „slavizare”, perioada „cumano-tatara”, „suzeranitatea otomana”, au fost moduri de viata, de obiceiuri, de coduri comportamentale, de ierarhii sociale etc. Toate au durat sute de ani fiecare, politic vorbind, dar au continuat sa evolueze catre particularitati pe care geografia umana a locului le mai pastreaza. Acest lucru certifica faptul ca, de fiecare data, autohtonii au suferit amprentari profunde si iremediable.

Nu stim de ce pravilele interziceau în vechime, chiar cu pedeapsa capitala, casatoriile dintre români si robii tigani, chiar eliberati antefactum. Românii nu aveau voie sa se casatoreasca cu tiganci chiar eliberate din robie. A fost o realitate istorica si sociala, care, desi apartine Evului Mediu (vezi Pravila lui Matei Basarab din 1642), a avut o extindere bizara pâna la mijlocul secolului al XIX-lea!

Astazi, fenomenul de aculturare este însa foarte interesant si este în plina desfasurare. Antropologic, etnia tiganeasca urbanizata este destul de bine articulata istoric: gust pentru vestimentatie, igiena, pe alocuri chiar fineturi intelectuale de nivel mediu pe care arareori le întâlnesti printre fiii de muncitori care au colonizat Bucurestii în anii puterii populare. Acest progres este mai întâlnit la femei sau adolescente. La aceasta se adauga o mare abilitate mercantila, în crestere progresiva începând cu anii puterii populare, când multi tigani au intrat în structurile statului, pe functii publice înalte sau medii, chiar daca nu stiau carte. Aveau „origine sanatoasa”. Cam de pe atunci centrul vechi al Bucurestiului a fost golit de realii proprietari si colonizat cu aceia pe care-i vedem azi.

Dar ceea ce se ignora sau, clinic vorbind, nu se întelege sunt fenomenele socio-culturale si antropologice care se desfasoara pe un alt palier istoric decât acela cronologic, si anume faptul ca „natura îsi are secretele si ironiile sale sociale. Tiganii ar fi, în aparenta, o semintie de maidan, murdarie si mizerie: dar sunt un organism ce traieste extraordinar de organic, conform unui instinct de solidaritate tribala uluitor. Adam Lendvay – tocmai pentru ca e hipercult si un hiperlucid observator al lumii si istoriei – sustine ca tiganii sunt un fenomen social unic, exceptional si – ai sa râzi – de mare viitor” (I.D. Sîrbu, „Lupul si Catedrala”, Editura Casa Scoalelor 1995, editie îngrijita de Maria Graciov).

În aceasta carte este descris crepusculul metamorfozarilor de azi, bing-bangul unei aculturatii din care, noi, românii, am fost certamente indusi în eroare: „Ne-am multumit sa-i izolam, sa-i dispretuim si sa-i ignoram… de departe. Trisând putin cifrele reale ale numarului lor la recensaminte si facându-ne ca ploua ori de câte ori marginasii oraselor ridicau problema tiganilor vecini si «prieteni». Nu stiu daca am dreptate, dar mie mi se pare ca întreg orasul nostru – fost foarte boieresc – (este vorba de Craiova n.m.), ca si capitala, de altfel, este cladit pe o destul de intensa balta de tiganime, prolifica, beata, absenta din istorie, dar prezenta în realitate. Nu stiu daca se poate vorbi de o «explozie demografica» la ei, în orice caz, în timp ce noi, «albii», ne chinuim sa ne înmultim macar în progresie aritmetica, ei, fara nici un efort sau încurajare, se înmultesc în progresie geometrica. Priveam înfiorat aceasta multime de lumpen-sclavi ai unei libertati total antisociale si anistorice si îmi dadeam seama ca asist la o fantastica, misterioasa si irationala demonstratie de vitalitate, supravietuire, instinct tribal. (…)

Ungurii si iugoslavii au catedre de specialitate, echipe sociologice care studiaza stiintific caile de integrare a tiganilor lor. La noi, deocamdata, nici usturoi nu au mâncat boierii nostri mosieri cu robi tigani, si nici gura noastra nu miroase a neatentie si ignoranta. (…) Tiganii trebuie priviti si întelesi nu din afara, de sus, de departe, ci dinlauntrul lor. Ratiunea lor suficienta e ascunsa, e prelogica, total opusa criteriilor de progres, civilizatie si cultura. (…)

Singura etnie care, în esenta ei, nu s-a schimbat nici macar cu o iota” în ciuda intemperiilor istorice ale ultimului secol „ar fi tiganii. Miracolul lor ne apare cu atât mai evident, cu cât cercetarile lor de sociologie, psihologie, patologie a popoarelor, filosofiile abisale ale culturilor, ca si studiile de psihanaliza colectiva, toate, nu fac decât sa scoata în relief trasatura majora a tiganilor: ei nu doresc sa fie mai mult decât sunt, altceva decât sunt, altfel decât sunt. Nu au nici un fel de constiinta sociala sau politica – chiar daca întregul lor comportament se bazeaza pe un fel de mândrie de a fi si a ramâne, pe o teribila încapatânare de a ignora istoria, revolutiile, societatea. Nu au nevoie de contractul social, nu vor sa stie de acest contract. (…) Poate ca aceasta ciudata inundatie dinspre maidane si mahalale nu este decât o forma de semnalizare, un mod prin care inteligenta defensiva a organismului nostru social, înca sanatos si inteligent, ne atrage atentia asupra unor realitati pe care le ignoram si le subapreciem” (pp.276-277).

Si subapreciate au ramas decenii de-a rândul În ultimii 10-15 ani avem în sfârsit specialisti care au drept preocupare lumea tiganeasca. Avem si catedre de limba „rroma”, cuvânt care dovedeste ca românii au pierdut batalia pâna si la detaliul lingvistic, caci exista tendinta ca „român” sa fie înlocuit cu „rromân”! „Rrom”, la nivel symbolic, poate semnifica si faptul ca, spre deosebire de „rumânul” din vechime, sclav-serb pe mosia boierului nu-i totuna cu „r”-ul adaugat, litera care înnobileaza si separa. Adolescentii vechiului regat vorbesc deja cu accent pe vocala, lucru care dovedeste semnificatia practica a victoriei literei „r” suplimentare si în limba uzuala. Preocuparile culturale ale tinerelor generatii sunt atasate, chiar si afectiv, de gustul asiatic al muzicii, iar de ceva timp chiar si versuri coerente si reusite stilistic sunt armonizate pe melodii facute pe calapod hindus. Nu stiu exact cum stau lucrurile prin Ardeal, dar vechiul regat este în metamorfozare culturala si demografica.

Social, s-a revenit la simbol, la ierarhia tribala, unde obiectul de prestigiu trebuie sa fie stralucitor pentru a impune prestanta si a legitima puterea ca în imperiul lui Timur Lenk. Obiectele de prestigiu sunt fie din metal nobil (vezi ghiulurile, colanele, lanturile pe care le poarta agresiv chiar si românii cu bani), fie se singularizeaza prin unicitate (cea mai tare masina, cea mai mega-vila etc.).

În conditiile în care aculturatia a trecut de bariera sensibila a unui posibil esec, consideram ca nu ar mai fi necesara existenta SISROM-ului, caci obiectivele sale oricum vor fi atinse în cel mult doua decenii. Poporul român a fost (h)indus în eroare de istorie!

Autor: Adrian Majuru

Romania ? De ce sa MAI stau intr-o tara de TIGANI ?

„Deşi este doar începutul lui Octombrie este frig şi am aprins focul în şemineul din sufragerie…Stau confortabil în fotoliul de piele şi mă uit cu drag la Karinna, fetiţa mea de 4 ani care se joacă împreună cu Hans: Hans este soţul meu şi l-am cunoscut când am plecat definitiv din România, în anul 2005, după ce am terminat facultatea de medicină de la Cluj…

Ne-am cunoscut aici, la Koln, la spitalul la care reuşisem să mă angajez şi a fost dragoste la prima vedere…Ne-am căsătorit apoi după vreo 2 ani, a venit şi Karinna…

Trăim bine şi nu ne lipseşte nimic…Locuim la periferia oraşului dar locul este minunat, iar căsuţa noastră este aşezată la marginea unei păduri de vis şi chiar dacă trebuie să ne „chinuim” maşinile în fiecare zi ca să ajungem la spital, îmi spun într-una că merită…Brigitte, bona Karinnei este punctuală ca o bavareză originală iar Karinna o indrageşte tare mult…

Mă uit la frunzele care au început să cadă şi apoi la calendarul de perete…Mai sunt 81 de zile până la Crăciun…Crăciunul…Ştiu că vom împodobi un brad superb pe care îl vom aduce din pădurea din spatele casei, ca să nu-i fie frig şi să miroasă a sărbătoare în toată casa! Şi mai ştiu că ne vom vedea cu vecinii noştri, care atunci când ne-am construit casa, ne-au ospătat aproape în fiecare seară…Veneam după turele de la spital, dădeam o fugă să vedem cum avansează lucrările şi ne pomeneam cu ei în curte, luându-ne pe sus, la ei la masă…Mă bucur în sinea mea că se apropie Sărbătorile de iarnă…Poate mă va vizita şi sora mea Jeni care locuieşte în Austria sau poate chiar cealaltă soră, Maria, deşi cred că-i va fi cam greu să vină tocmai din Canada, mai ales că tocmai a născut un băieţel…Mi-e dor de ele şi mai ales de mama, pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat şi ele definitiv din ţară…Au vândut casa bunicii iar banii pe care i-au primit i-au împărţit la 3 şi am primit fiecare câteva sute de dolari. Mama a spus că partea ei ne-o dă nouă…Aşa-s mamele…

Mă gândesc să-i cumpăr Karinnei un pui de Setter Irlandez sau Caniche iar lui Hans paltonul acela pe care şi-l doreşte incă de anul trecut…Ba nu, am să-i cumpăr lui Hans, ceasul acela Patek Philipe la care s-a tot uitat când am fost împreună la bijutier ca să îmi repar lănţişorul cu diamănţele de care s-a agăţat, când am luat-o într-o zi în braţe, cu toată hotărârea, Karinna…Greu, dar sper să-mi vină vreo idee genială până la Crăciun…

Zâmbesc de una singură, ca proasta şi incerc să-mi alung din minte orice umbră despre trecut…

Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai puteam economisi 100.000 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică, noi şi încă 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau… Noi ceilalţi ştiam că suntem cetăţeni români iar acum, la 4 ani de la căderea lui Ceauşescu, unii dintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre deşi nu avea decât două camere dintre care pe una o transformam în bucătărie când venea frigul. Mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare…

A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână, eram bogate. Când s-a făcut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.
Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi faţă de alţii, că aveam cartofi. Apoi, ştiam că suntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră. N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbă…
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii…
84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei… din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din Biserică…Şi atunci am ştiut că orice s-ar fi întâmplat, trebuia să plec din România…”

PS
1. Textul nu-mi apartine.
2. Vor fi acceptate doar comentariile la penultima fraza !!!
Adica la: „84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei… din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din Biserică”


Blog Stats

  • 93,141 hits

Categori

Comentarii recente

Dumitru Rusu pe Din …ula in …ula,…
Anonim pe Genialul OHA !
Dumitru Rusu pe Ce este terorismul european…
Anonim pe Implozia sistemului
Dumitru Rusu pe Erdogan şi Polibius

RSS Sec si de la capat

counters for web pages

Top Clicks

  • Niciunul

Introduceti adresa de Email aici.