Posts Tagged 'romani'

Ce nu stie barbatul si stie tot satul?

Stim multi, poate majoritatea celor ce mai si citesc, dupa revolutie au aparut milionarii ca ciupercile dupa ploaie. Stiam si ca s-au dat credite pe ochi frumosi, nu stiam insa ca unele s-au dat ca sa nu mai fie returnate.
Si nu stiam ca totul a fost organizat, cica militareste.
Cei 4.800 care au împărțit 2,4 miliarde de dolari, prăduiți de Securitate după uciderea lui Ceaușescu. Legătura cu Dan Voiculescu, Vîntu și frații Negoiță

Apele tulburate acum câteva zile de Antena 3, care a generat reacția dură a lui Ion Iliescu după ce îl acuzase voalat pe acesta că ar fi furat rezervele valutare ale României din 1989, au dus la noi dezvăluiri de-a dreptul distrugătoare pentru milionarii care azi conduc din umbră țara.

Istoricul Mădălin Hodor, cercetător la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a dezvăluit în amănunt traseul prin care banii ICE Dunărea (unitate a Securității care filtra exporturile României) au ajuns în conturile oligarhilor reciclați după Revoluție în politicieni și oameni de afaceri.

Hodor descrie pe înțelesul tuturor procedeul prin care Securitatea făcea banii negri care nu intrau în conturile intreprinderilor de stat, ci în alte conturi, paralele. Indică în clar și beneficiarii: după Revoluție, ofițerii responsabili de ICE Dunărea și care știau în ce conturi sunt banii țării au ajuns să conducă firmele „oamenilor de afaceri“. Printre cei nominalizați în clar de Hodor sunt Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu și frații Negoiță.

În total, scrie istoricul, 4.800 de „băieți deștepți“ și-au împărțit 2,4 miliarde de dolari – banii pentru care munciseră și trăiseră în privațiuni crâncene 23 de milioane de români. Sumele fuseseră readuse din străinătate în fosta BRCE (rebotezată Bancorex după 1990) când s-a mai potolit vâltoarea Revoluției, apoi s-au acordat credite „către cine trebuie“ și care n-au mai fost recuperate niciodată.

Acela a fost punctul zero al corupției blestemate de care România nu reușește să scape nici azi, la 32 de ani după căderea comunismului. Foștii securiști și activiști de partid, căzuți din mantia lui Ceaușescu, și-au împărțit rezervele valutare ale țării și azi conduc România alături de urmașii lor.

Întreaga vâlvătaie a plecat de la imprudența lui Mihai Gâdea, omul lui Dan Voiculescu. Acesta s-a apucat să spună la Antena 3 că despre miliardele dispărute ar trebui întrebat Ion Iliescu. Fostul președinte, acum în vârstă de 92 de ani, a reacționat imediat, pe blogul său, scriind că de fapt ar trebui ca Gâdea să întrebe „la o adresă mult mai aproape de Antena 3“, adică la Dan Voiculescu.

Mecanismul de devalizare a banilor României după căderea lui Ceaușescu, descris de istoricul Mădălin Hodor

„Pentru ca aseară nu am apucat sa spun unele lucruri și pentru ca nu îmi place sa las subiectul în aer. Câteva date concrete. ICE Dunărea era organizata pe servicii, ca orice unitate a Securitatii. UM 0107 avea 6 astfel de servicii, fiecare serviciu corespunzând unei ramuri a economiei naționale.

În anul 1985 organigrama ICE Dunărea arata cam asa:
Serv. 1 (MICM, vagoane, tractoare, autoutilitare etc)
Arcom
Autosport
UniversalTractor
Mecanoexport
Uzineexport
C.N.A
Tehnoimport
Romagrimex
Romconsult
Serv. 2 (MIMUEE, mașini-unelte, motoare electrice, aparataj electr., diamante sintetice, frigidere, televizoare)
Electroexport
Electronum
MasiniExportImport
Centr. Mas. Textile
ICECoop
Serv. 3 (MICh, îngrășăminte, PVC, azotat de amoniu)
Chiminport
Danubiana
Serv. 4 (MIM, tabla, blocuri de aluminiu, otel, armament)
Metalimport
Terra
Romtehnica
Serv. 5 (MIU, confecții, tricotaje, articole casnice, marochinărie, sticlarie)
Arpimex
Confex
Romanoexport
Romsit
Dunărea (a nu se confunda cu unitatea mare, diamante industriale)
Serv. 6 (MILMC, cherestea, mobila, ciment, hartie)
Tehnoforest
Exportam
Vitrocim
Ielexim.”

Colonelul Constantin Anghelache, unchiul fraților Negoiță, conducea serviciul de Operațiuni Valutare Speciale al Securității

Fiecare serviciu din ICE Dunărea avea un off-shore prin care își desfasura activitățile comerciale. Contractele se făceau direct sau prin firmele off-shore create special. Valuta se muta prin conturi tranzitorii (numite TN). Majoritatea acestor conturi erau create prin BRCE (care va deveni după 1990 Bancorex)

ICE Dunărea percepea un comision pornind de la 4% pana la 14% pentru orice operațiune comerciala derulata prin ea. Aceștia erau efectiv banii Securității pentru ca ei se depunea separat în contul DSS deschis la BRCE. Recompensa băieților sa își ia și ei ceva frumos.
La ele se adaugau realizările propriului serviciu AVS (condus în 1989 de către Constantin Anghelache, unchiul fraților Negoiță) care se derulau prin conturi OV(S) (Operațiuni Valutare Speciale)

La fel se proceda cu tranzacțiile comerciale pe care ICE Dunărea le făcea pe piata internațională. Datorita faptului ca produsele românești erau tot mai proaste și tot mai greu de plasat pe piața (se ajunsese la bartere, dam tractoare în Egipt, luam zahar din Egipt și vindem în Filipine etc) Dunărea a început sa acționeze ca orice operator import-export pe piața internațională. Cumpăra și vindea de peste tot în lume. Orice fel de marfa. Sub embargo sau nu. Ilegal sau nu. Contra comision.

Aici pun evoluția realizărilor la export și a încasărilor ICE Dunărea (1983-1987) Sumele sunt exprimate în sute de milioane dolari:
1983: Plan: 400, Realizat: 455,5
1984: Plan: 618, Realizat: 651
1985: Plan: 650, Realizat: 684,3
1986: Plan: 686, Realizat: 716
1987: Plan: 700, Realizat: 720

Încasări ICE Dunărea:
1983: 309,6
1984: 484,4
1985: 556,8
1986: 664,1
1987: 665,1.”

Șeful ICE Dunărea a ajuns după 1990 coordonatorul firmelor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Adjunctul său – director la Grivco-Voiculescu

„În anul 1987 șeful ICE Dunărea era generalul locotenent Amohnoaie Epifanie, directori-adjuncți erau col. Bădița Gheorghe, col. Gavril Constantin, mr. Rotaru Constantin.

După 1990 generalul Amohnoaie va coordona firmele lui Sorin Ovidiu Vântu. Fostul sau adjunct, ajuns general SIE, Rotaru Constantin va ajunge director la Grivco-Voiculescu.

Pentru ca era nevoie de profesioniști și s-au împărțit sa ajungă la toată lumea. Și sa nu iasă conflicte.

După ce a fost pitita în Romtehnica (pentru ca Securitatea trecuse la MApN) ICE Dunărea a fost desfiintata în aprilie 1990. Conturile și activele au rămas la BRCE (viitoarea Bancorex)
Banii din TN-uri, milioane de dolari, au rămas in TN-uri acolo pana când a trecut pericolul apoi au început să fie aduși usor-usor înapoi prin Bancorex. Și introduși în circuitul bancar intern. Apoi au fost distribuiți către politicieni, securiștii rămași in servicii, oameni de afaceri prietenoși cu puterea, magistrați, polițiști, funcționari. 4800 de persoane au primit „împrumuturi” de la Bancorex. Când Bancorex a dat faliment „creditele neperformante” generasera o pierdere de aprox. 2,4 miliarde.”

„De ce nu se fac anchete și nu se recuperează? Pentru ca toți au primit bani din banii respectivi și din banii care au fost făcuți ulterior cu banii respectivi“

„Practic banii ICE Dunărea recuperați prin Bancorex și dati către toată lumea (cautati numele și veți vedea ca a fost efectiv Toată Lumea) au fost declarați „pierduți”
2,4 miliarde de dolari, aprox. 10% din PIB-ul României la data respectiva au fost trecuți la datoria publica. Pe care o plătim și astăzi cu toții. Asta în vreme ce populatia era bombardata cu povesti despre „conturile lui Ceauşescu” și aștepta cu sufletul la gura sa se recupereze banii din Congo sau Libia. Unii mai așteaptă și astăzi.
Sa nu credeți ca nu se știe. Toti știu.

De ce nu se fac anchete și nu se recuperează? Pentru ca toți au primit bani din banii respectivi și din banii care au fost făcuți ulterior cu banii respectivi.

Asta este de fapt sursa corupției în România. Asta este adevarata omerta. Dincolo de orice partid, dincolo de orice guvern, dincolo de orice presedinte. Dincolo de orice stat. Mai puternica a fost si mai puternica va fi. Unii s-au îmbogățit din banii munciți de 23 de milioane înainte de 1989. Și s-au mai îmbogățit încă o data și după 1990. Și normal ca astăzi își protejează averile și privilegiile.

Și ii plătim noi și ii vor plăti copiii noștri.

Restul este doar gargară.

LE. Amuzant. Știți cu se numea contabilul de la ICE Dunărea? Patrubani. Nu e istoria României frumoasă? Nu as face altceva pentru toți banii ICE Dunărea.

LE2. Scuze, dar dacă tot am ajuns la indicarea de adrese am și eu una: Soseau București-Ploiești nr. 280-282. Când vor vrea domnii de acolo sa știm, vom ști.

LE. Mda. Tot trebuie sa mai adaug câte ceva. Înțelegeți sper acum care sunt mizele pe arhivele Securității. Ca sunt unii care cred ca este vorba despre condamnarea comunismului și publicarea ofițerilor de Securitate în MO partea a treia. Sigur ca da. Va prindeți voi pana la urma.
#FolowTheMoney.“

Pentru ca aseară nu am apucat sa spun unele lucruri și pentru ca nu îmi place sa las subiectul în aer. Câteva date concrete.ICE Dunărea era organizata pe servicii, ca orice unitate a Securitatii. UM 0107 avea 6 astfel de servicii, fiecare serviciu corespunzând unei ramuri a economiei naționale.

În anul 1985 organigrama ICE Dunărea arata cam asa:

Serv. 1 (MICM, vagoane, tractoare, autoutilitare etc)

Istoria ascunsa, dupa soba …

Cunoasteti povestea, a venit meteoritul si a omorat dinozaurii.
Asa s-a creat un loc gol in biosfera si mamiferele, mici ca niste sobolance, si locuitoare in galerii subterane, au cucerit Pamantul.
Imediat ce efectele prabusirii pietroiului cosmic s-au atenuat, „sobolanimea” profitoare a iesit din galerii si a inceput sa roada la dinozaurii rumeniti de colosala explozie.
Apoi impulsionati de asa abundenta de mancare, au inceput sa creasca pana au ajuns cat oamenii si cat elefantii.
Prima problema a aparut atunci cand in albia unui rau din Ametrica de Sud s-au descoperit zeci de mii de pietre ce aveau incizate pe ele siluete de dinozauri si de oameni. Adica oamenii ar fi fost contemporani cu dinozaurii. Si mai erau si pietre „medicale” ce prezentau operatii pe creier.
Ok, daca erau falsuri, facute acum xx ani, ce POPULATIE a comis asa o gluma, adica sa aloce ani de zile sculptarii pietrelor?
Ca sa nu mai spunem ca acea POPULATIE a invatat pe langa meseria de pietrar si pe cea de desenator si de paleontolog, intrucat le avea cu „grafica” si tipurile de dinozauri.
Asa ca povestea a ramas, cum se spune dupa blocuri, gravida si cu bube, intrucat pietrele de rau nu pot fi datate cu Carbon 14 si altceva inca nu cunoastem.
Asta pana acum cativa ani, pana in  2008, cand s-a descoperit un mamifer total anormal si anume „Lisowicia bojani” , care era mare cat un elefant, dar pe vremea dianozaurilor.
Lisowicia este un gen de dicinodont care a trăit în zona unde astăzi este Polonia, în timpul Triasicului târziu.
Triasicului târziu, inseamna circa 210–205 milioane de ani in urma.
Având mărimea unui elefant și cântărind aproximativ 9 tone, a fost cel mai mare tetrapod nondinozaur cunoscut din Triasic și cel mai tânăr membru al grupului.

Micuta mamifera Lisowicia


Adica sa fim bine intelesi, atata am fost noi capabili sa descoperim si in special sa DATAM.
Dar daca acea „monstruozitate” a existat, de ce n-a fi existat si oamenii?
Doar pentru ca analiza specimeneleor actuale de oameni ne dovedeste ca suntem idioti peste masura si mereu pe muchea extintiei?
Poate ca si noi existam de cel putin 210 milioane de ani si ne-am tot omorat intre noi pana cand prin selectia aceasta nenaturala, au ramas doar cei mai tembeli, cei de azi.
Acuma realizati ca descoperirea unui hominid batran de sute de milioane de ani n-ar pune intr-o situatie imposibila.
Toata stiinta asta, a paleontologiei ar trebui cumva rescrisa. Si-am mai avea si impactul social al povestii.
Daca omenirea ar realiza ca exista de atata vreme si in tot acest timp n-a reusit decat sa se distruga, inseamna ca inteligenta este cu totul altceva decat ce credem noi, si ni s-ar face asa o rusine, ca ne-am sinucide in masa.
Eeee… tot ar ramane cativa oligofreni in viata, aia care n-au inteles cum intra cheia in lacat si specia si-ar mai continua existenta inca cateva sute de milioane de ani.
Uite asa, la fel ca romanii: cand moare PSD-ul, il invie din cenusa si-l pun in fruntea bucatelor.
Ca daca nu-i mute nimeni si prin fata si pe la spate, romanii nu se simt la locul lor pe plaiurile mioritice.

Epoca borfasilor propagandisti

Pe aceste plaiuri binecuvantate de Dumnezeu, in aceasta gura a Raiului, cum umbla povestea prin carti, doar cine n-a avut de unde, n-a gustat sau degustat, nu i s-a lipit ceva de degete, nu s-a manjit, nu a „organizat”, nu s-a descurcat, nu s-a cinstit singur din … caci limba romana este plina de da pe dinafara de eufemisme.
Avem o traditie bogata si indelungata in a „ne cinsti” din ce-i al altuia si o vasta experienta in baterea cararilor ocolitoare.
Dintodeauna au existat „trei meserii pe lume(a asta): bogatia, saracia si sexul. Din oricare se poate trai.” Se poate trai foarte bine! Voi nu traiti din niciuna.
Nici macar nu se poate spune ca traiti. Si mai sunteti si lenesi.
In loc sa mergeti singuri sa dati statului banul, asteptati sa inventeze astia legi prin care sa va majoreze taxele sau sa mai inventeze alte taxe.
Stramosii vostri au fost taxati, bunicii vostri au fost taxati, parintii vostri au fost taxati, voi sunteti taxati si nici dupa atatea generatii tot nu invatati ca banul nu-i al vostru, ci al nepotilor, nepotilor LOR!
Un singur lucru bun a avut si comunismul: nu puteai sa faci bani cu nemiluita ca te saltau.
Te saltau indifent daca ii faceai cinstit sau ii furai. Nu era „just” sa ai multi bani.
Iar cei care nu aveau bani si se plangeau … nu existau, ca erau imediat ascunsi.
Asa cum nici cersetorii nu existau in capitala sau pe „traseele tovarasului” in tara.
Cu putini ani inainte de carageliasca „Rivolutie”, tine-i Doamne aproape pe mortii nevinovati, am aflat si de ce melitia si securitatea se ocupau in special cu supravegherea ciolovecilor rumani si nu de chestiunile serioase.Dansii lucrau preventiv, ca sa NU NE DEPASIM COTA!
Ca asa mi-a zis pe vremurile alea un prim procuror adjunct al Romaniei, la un sprit de taina si tarziu in noapte.
„Toti aveti cota, ma! Cum sariti din cota, cum va arestam! Uite, diectorul tau …., seful tau …, iar tu ai voie sa iei si tu acasa un creion, o guma, niste foi, ca doar ai copii, nu …?”
La puncte puncte insira ce avea voie sa fure directorul meu, seful …
Conducatorii statului comunist ne stabilisera cota la furat.
Stiau din start ca daca se produc 1.000 de saibe, xx% se furau.
Acum, dupa 30 si de ani de capitalism, dupa diverse „caritasuri”, dupa falimente de banci, de societati de asigurari, adica de tot felul de firme care lucreaza cu banii populatiei, am ajuns sa cred ca directiva pe tara este” „furati mai totul, ca sa avem ce imparti.
Caci precum intr-un celebru film romanesc: „eu te-am pus acolo ca sa furi, si din ce furi tu, sa-mi dai si mie, ca si eu trebuie sa dau mai departe ….” Sau cam asa ceva, ca am imbaranit si ma lasa memoria.
Zicea muma cand incepusem sa pricep sarcasmul: „Cine nu cara serviata altuia mai mare, nu ajunge departe”.
Acum pricepeti de ce unii soferi au ajuns senatori? Au carat servieta, servieta cu ciubucuri a sefului lor!
„Frumoasa tara pacat ca-i locuita” si de niste boi care insista sa fie cinstiti.
Caracatita coruptiei si hotiei s-a intins intratat de mult incat acuma se impiedica de oamenii normali. Sau macar de cei cu „opritor” la mana.
Se impiedica si de aia care baga doar degetele si nu mana pana la cot in .. averea tarii? Nu! In averea voastra, a tuturor, indiferent ca-i privata, aia de acasa sau ca este nationala, adica aia pe care „n-o vedeti” ca-i canalizare, drum, pod, sosea, aeroport etc.
Astia de acum, vor, dar inca nu pot, ca v-ar lua si chilotii de pe voi.
V-ar lasa in curul gol pe strada si la 10 grade in case, doar cu apa si cu paine, cat sa nu muriti.
Adica sa munciti si maine pentru ei.
Pantru ca este clar: NU LE MAI AJUNGE!
Si mai grav este ca aproape in toata lumea, „borfasii propagandisti” au ajuns in inalte functii de conducere. O sleahta de demagogi latratori – demagogus latrans-, o haita de maidanezi flamanzi a pus stapanire pe lume si-o transforma dupa modelul lor, intr-o balta Belina proprietate personala, in care doar ei au voie sa pescuiasca.
Mai aveti o sansa, sa invatati sa povestiti, sa deveniti menestreli, caci:
„Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană !”

De la lume buna adunate si tot lumii date.

Henry Kissinger, Zbigniew Brzezinski si Richard N. Haass

În cartea sa, „Ordinea mondială”, Kissinger zice: „Din Afganistan, SUA a inceput sa se retraga in 2014.”
Asa ca Obama a luat decizia in 2015, Trump a continuat-o si Biden a finalizat-o.
In Vietnam, Irak si Afganistan americanii n-au fost invinsi, ci „s-au retras” pentru „a pregati un nou joc”!
In cartea „Viziune strategică: America şi Criza Puterii Globale”, Capitolul „Stingerea visului american”, Brzezinski o zice pe fata:
„O datorie publică foarte mare şi în continuă creştere, inechităţile sociale tot mai mari, o cultură a abundenţei care proslăveşte materialismul, un sistem financiar bazat pe speculaţii lacome şi un sistem politic polarizat”.
Brzezinski mai spune că toate acestea arată că există pericolul ca SUA să „împărtăşească soarta” Imperiului Roman sau al celui al Marii Britanii (in secolul 20).
Asta este foarte clar, toate imperiile s-au prabusit, dupa un timp.
Dar macar sa stim si noi, sa nu incepa demolarea cu noi in apartamente, si sa se prabuseasca blocul peste noi.
In revista „Foreign Affairs”, Richard N. Haass ne sopteste:
„La finele lui 2020, perspectivele financiare sunt de-a dreptul catastrofale.
SUA se apropie cu repeziciune de un punct de cotitură istorică.
Ori vor acţiona pentru a îndrepta situaţia financiară, ori nu vor reuşi să facă asta şi vor suporta consecinţele naţionale şi internaţionale ale acestei situaţii.”
URSS deja s-a prabusit financiar, si apoi politic rezultand „republicile”, pentru ca s-a dorit si ea „Jandarm mondial”.
Nu-mi fac griji, urmeaza China care nu va putea nici ea rezista la ceea ce se numeste „cursa inarmarilor”.
Totul este ca cele 3 state numite mai sus, sa se stinga in liniste, fara a incepe sa aruce cu „bolovani” supersonici, una in alta.
In SUA bantuie doua pareri.
Prima, „să ne retragem şi să ne consolidăm cu producţia internă”.
A doua, „Noi suntem încă cei mai puternici din punct de vedere militar, din acest motiv să punem foc peste tot in lume, pentru că noi vom fi cei care vom avea cele mai mici prejudicii”
Adevarul este ca SUA n-a avut razboi pe teritoriul ei de peste 200 de ani si ca politica americana a „razboiului permanent” este un fir rosu in istoria ei.
Iar implicarea, prin toate mijloacele, in politicile „republicilor bananiere” din America Centrala si de Sud si nu numai este si ea de notorietate publica.
Cum este si implicarea URSS sau mai nou a Rusiei, prin intermediari sau directa, tot atat de cunoscuta.
Partase sau nu, UE se uita acuma debusolata la centura de foc ce incepe in Belarus si se termina in Maroc.
Adica la o transee aproape contuinua de instabilitate politica si economica, dictatura si/sau razboi.
In Romania, cu drag si spor, beneficiem de ambele instabilitati, si cea economica si cea politica.

Acuma intrebarea care ne ramane este una singura, cat mai dureaza pana cand sacalii se vor lua de beregata intre ei, pe cadavrul Americii?

Katana* numelui …

Al cui esti? Din ce neam faci parte?
S-a maritat bine fata matale, din Popescu 19 a ajuns Ionescu 2.

Dinspre gara se auzeau hurducaind trenurile pe sine si tiuind de parca cineva mare si rau le strngea de coaie.
Nu erau alte zgomote, pe strada noastra nu treceau carute, masini, si nici tramvaie sau camioane.
Pana si crasmele cu terasa, trei la numar erau departe, peste Titulescu, ingropate acuma sub blocurile zvelte ale avantului comunist ce-a demolat fata strazilor. Doar fata, fata a devenit canavasul dezvoltarii multilaterale si plenare, in spate a ramas burghezia mizera si decrepita, pe care s-au batut baietii destepti dupa evenimentele zise revolutie, cele din 1989.
Strada avea nume de boier, de sfatuitor domnesc, de stapan de oameni si vite, trecut la cele vesnice de asa de multa vreme incat nici pe placuta n-a mai stiut nimeni sa-i scrie anii vietii. Sau n-au mai vrut, ca sa nu munceasca sa caute alt nume, altul demn de a fi pus pe placa albastra si emailata de pe coltul strazii, ca sa stie vecinasii unde stau.
Sau mai stii? Poate nu erau atatia comunisti vrednici si de fala pentru a deveni nume de stazi in Romania.
– Unde stai Ioane?
– Pe Miron Costin, Vasile.
Pe Caragea Voda, pe Bibescu, pe …. toti boierii, domnitorii si ilegalistii transformati in divane si sofale pe care sa se aseze, in moliciune, dosurile urmasilor.
Lunga si dreapta strada, ajungea pana in Grivita, dar scurta rau, ca imediat dupa pornire era taiata de Cuza, adica de bulevard, iar dincolo nu aveam voie, sa nu ma ratacesc.
Noi stateam chiar la inceput, in capul strazii, eram primii cum ziceam eu, chiar daca numarul de pe poarta arata 50. Minte de copil, ce itise ochii prima data in strada, la inzapezire. La cea mare din 1954.
Cand Vasile, unchiul, varul primar al mamei, iesise in strada pe gemuletele de sus, pe burta, direct pe zapada depusa peste noapte. Am masurat eu, dupa 90, iesise la peste 4,5 metri de trotuar, atata zapade se asternuse peste noapte.
Casa era veche, ridicata din aratura la 1900, cand s-au masurat pogoanle de porumb si s-a facut lotizare.
Apoi s-au ridicat casele. Asta, a noastra, pe colt, avea magazin. D-aia o si cumparasera mosii pe care nu i-am mai prins in viata, ca era pe colt si avea magazin.
Cu usa de la magazin pe colt. Sa stea negustorul in usa si sa dea buna ziua la vecinii de pe doua strazi, doar, doar, i-or calca unul prin magazin.
Coltul era cu un general, alta figura marcanta a vremurilor de demult, alea cu exploatarea clasei muncitoare.
Generalul era mai lat in spate si avea copaci. Stejari care mai umbresc si azi, dar au inceput sa le cada pletele, pe asfalt, pe masini … spre disperarea tuturora, si a celor ce-i vor taiati, si a celor cu masini, si in special al celor ce-i iubesc.
Eu eram cel mai bogat copil din cartier, intrucat pe general aveam a doua si a treia casa.
A doua pentru ca o fi fost intrarea prin Miron Costin, casa se intindea si lafaia cat era de lunga, pe general.
Unde era si a treia, doar la o casa cu etaj departare, casa celorlalti bunici.
Si mai era ceva de neinteles, de ce nu stateam cu ei, daca le purtam numele?
De ce la ei in casa stateau foarte multi oameni, ce nu erau rude cu noi, si in camerele carora nu aveam voie sa ma joc, iar ei, ei bunicii, stateau inghesuiti intr-o camera si-un hol?
Magazinul nu mai era al nostru, acolo se taiau geamuri, oglinzi, alea, alea si iarna era adunare cu oameni si copii, si se imparteau cadouri.
Uneori, cam rar dupa mintea mea de copil, ma chemau si pe mine si primeam cateva portocale.
Ai mei nu cumparau asa ceva si nici cand m-a dus Maia in piata la Matache, cand s-a ratacie ea, nu eu, n-am vazut asa fructe pe tarabe.
Dar noi eram bogati. Asa mi se spusese. Si ce aveam noi nu ne putea lua nimeni.
Am judecat mult la chestia asta si la sfarsit am zis ca de la lampa de gatit cu gaz ni se tragea.
Adica de la cele doua lampi de gatit cu gaz, peste care Maia era marea preoteasa a bucatelor zilnice.
Ca la ea veneau vecinele sa se roage:
– Cocoana Fanitza, gatesti la amandoua? Ca as avea si eu de fiert o zeama si al meu n-a gasit gaz.
Atata stiam si eu ca este minciuna. Al ei, bause banii. Cum s-or bea banii de hartie inca nu intelegeam.
Iar gazaria o stiam, era in capul strazii cu generalul, cu pompa mare si frumoasa pe trotuar si cu doi cilindri de sticla mai grosi decat capul meu, in care urca si cobora gazul auriu, cumparat de cumetre.
In capatul celalalt era borsul. O casa mare si gri cum nu mai vazusem, lunga rau, mai lunga ca a nostra, cu usi la ambele capete si un coridor intunecos rau, dintr-un capat in celalalt.
Usi si pe-o parte si pe alta, multe, multe, de nu stiai pe care ai nevoie s-o deschizi in bezna luminata doar de usile deschise de la cele doua capete ale coridorului.
Acolo imi aratase Maia ce semne tainice erau pe o usa. Bateai, dadeai niste bani de hartie si primeai o sticla de bors. O piteai in sacosa, sa nu te vada cineva si fuguta acasa, sa faca Maia ciorbita calda si gustoasa.
Viata era frumoasa, iar noi eram bogati si aveam o curte mare cu de toate in ea.
Chiar la intrare era un plop vechi de dinainte de casele de pe strada. Asa inalt era ca te luai dupa el din capul strazii si nu te mai rataceai.
Apoi, la mijloc era un cais mare si stufos, dar nu asa de rodnic ca cel al celorlalti bunici. Vara se adunau Maia si Aretia si faceau dulceata de caise verzi. Si de visine, si de cirese …..
Apoi erau cele 2 bucatarii de vara, ca iarna noi gateam in camera lui Maia. Una era a noastra, cealalta a lui Teta Sanda, cumnata bunicii, mama unchiului Vasile si a unei fete, Ileana. P’asta, pe fata asta, am vazut-o cand am crescut mare. Era maritata si avea o fata, Mihaela.
Maia o boscorodea ca se maritase pentru bani, cu un evreu, si ca venea la ma-sa doar sa se laude prin ce tari straine mai calatorise. Atata nu intelegeam eu, cum este treaba cu calatoritul, ca la noi pe strada nu calatorea nimeni.
Eheee … ajunsesem la scoala cand m-au calatorit ai mei la Constanta, la mare, si-am stat la unul Soare, in gazda. Docher in port si cu casa cu camere, la Tataia.
Urmau cele 2 WC, adica doua cabine de WC pe un holisor ce dadea in curte.
Erau luxoase, adica aveau o placa de fonta cat podeaua, cu ridicaturi striate pe care sa-ti pui talpile si sfoara de care trageai si se umplea placa de fonta de apa dintr-un rezervor aflat deasupra capului.
D’aia erau ridicaturile alea, ca sa nu te uzi pe pantofi cand venea apa de sus si curata placa de ce scosesesi din tine.
Apoi era spalatoria transformata in magazie, in care nu aveam voie pentru ca era a unchiului Vasile.
Si urmau camerele. Doua pentru noi patru, cu usa intre ele si una pentru Teta Sanda (Alexandrina), mama lui Vasile.
Vasile statea la poarta. Era acolo o camera mititica dar luminoasa, cu fereastra cu gratii in strada si usa direct in curte.
Intai latrau cainii, ca intodeauna am avut caini in curte, apoi venea el, Vasile sa anunte ca madam Ionescu o cauta pe Maia.
Pe Micata Fanitza. Nu stiu de unde i s-a tras cu „Maia”. Poate de la mine, poate ca eu n-am reusit sa spun mamaia si a ramas cu Maia!
Cantareti de cor la Opera Romana, astia, Ionestii. Fata lor, Paunita Ionescu a fost o Jenis Joplin a Romaniei, niciodata recunoscuta si repede emigrata.
Vara venea lume multa la noi, la noi in curte. Aveam cais si bolta de vita de vie. Vitza era capsiunica, o dulcerata si-o placere cat toata copilaria petrecuta acolo.
Acolo sub bolta erau scaune si mese, ce mai scapasera de la bodega de margine de Bucuresti, numita pompos Restaurantul Mielul Bland. La „Fratii Micata” ar fi fost banal. La Constantin si Mihail, asisderea.”La mielul bland” – la niala blanda, era ceva ce se poate povesti si acuma.
Sa-ti sti numele si rangul, sa tii neamul, zicea Maia.
Ai tai au fost negustori, bunicul tau cu scoala de contabilitate la Salonic, in Grecia.
Apoi cu hotel si restaurant la Sofia.
Pe vremurile acelea a fi absolvent de scoala de contabilitate la Salonic, era mai ceva decat a fi orice academician de azi.
Maia n-avea carte, n-am aflat niciodata cate clase de scoala facuse, dar vorbea tot Balcanul.
Stia vorbi sarbeste, bulgareste, greceste, armaneste si invatase a vorbi fara greseala romaneste cand avea peste 30 si de ani. Isi adusese copii, cei doi, pe Hristu si pe Aneta, in Bucuresti, direct in „clasele mari”.
Aneta avea 9 ani, Hristu era mai saltat.
Pe Maia si pe fica ei, Aneta, mama mea, le descopereai ca n-aveau limba romana ca limba materna, intr-un singur fel.
Trebuia sa fi atent la litera „t”. In unele cuvinte o inlocuiau cu „tz”.
Si vecinul, asta de ti-e bunic, mai zicea Maia, e om mare. A plecat de la tara, singurul trimis la scoala din sapte si a ajuns inginer de vapoare si colonel de crucisatoare.
Era pensionar deja, ii ajunsese debarcarea la Odesa in Primul Razboi Mondial, asa ca scanteile celui de al doilea l-au facut sa se pensioneze. Era doar inginer de motoare navale si comandor in marina regala.
Adica fusese. Acuma facea in curte si pe genunchi, machete de turbine pentru centrale electrice ipotetice pe rauri cu debit mic. Avea si 3 brevete pe care isi dadea toata pensia. Despre el, turbine, brevete si Securitatea romana, alta data, caci si in comunism totul era de vanzare, mai ales la negru!
Sa-ti sti, si sa-ti tii numele, sa-ti sti nemul si sa-l respecti. Asa graia Maia.
Era usor suparata pe viata. Din „Ciomu” coborase in „Micata”, chiar daca luase barbat cu multa carte si ceva avere.
Si niciunul din cei trei frati nu traise mult, toate cumnatele ramasesera vaduve si cu curtea plina de plozi.
Al patrulea frate ramasese la Sofia si douazeci de ani dupa WW II n-au mai avut vesti de la urmasi.
Maia era ultra-conservatoare, asa am zice noi azi. Ma intreba de toate fetele cu care umblam.
Sa nu strici neamul, gioni musatlu, zicea ea!
Dar o singura data s-a incruntat la mine, cand i-am zis excedat de intrebari si vrand sa scap cat mai repede, ca am cunoscut o armanca la Slobozia.
– De unde-i sunt parintii?
– De aici de pe Cuza, de dupa benzinarie.
– Sa nu te ti cu shcljeaua! a tunat ea scurt. Bunii ei au fost servitori la noi, si au fost servitori prosti si rai.
– Hait ….. ce lume mica, nu putui sa ma abtin, si bunicu s-o tinut si el cu bunica ei?
Nu stiu injuraturi pe armaneste, dar precis astea au urmat inainte sa fluture facaletul prin aer, iar eu sa dispar pe usa, afara. Cand nu gatea, calca sau cosea, Maia facea placinte. Tone de placinte. Facaletul ii atarna la brau precum, cheile de braul chelaresei.
Cu placinte l-am facut asa mare se lauda ea, la cocoanele din cartier, aratand spre mine.
Ce nume sa mai ti in zilele noastre, cand Ionescu si Popescu sunt deja jumatate din Romanie?
Micata, mai stiu unul, Mihai Micata, copilul lui Vasile Micata, fiul lui Mihail Micata, frate cu Constantin Micata, unul din bunicii mei. Si are un singur baiat.
Cand eram copil eram mandru nevoie mare ca erau doar trei Dicu in cartea de telefon si tata era unul din ei.
Apoi am crescut si-am descoperit al’de Dicu incepand de la Comuna Leu pana in Marginimea Sibiului, si pana la Suceava si la birourile RDS-RCS!
Asa ca am carpit-o print-o casatorie. Am adaugat si Sava ca sa fiu intemeietor de dinastie !
Poate ca macar unul din cei 2 va duce numele mai departe. Ca a treia e fata.

* Katana, sabie japoneza.



Vizitarea mortilor vii

Ma suna unul, vecin de calcan, amic de sprituri, cersetor de sfaturi tehnice, ma suna asa brusc si instantaneu, cum s-ar zice. Ca ce mai fac, ca ce mai zic, ca se vazu cu alt vecin, unul ce sta intr-un bloc din spatele curtii mele, cand sta si nu pleaca la tara. Si ca se vorbira ei sa ma vada, ca nu m-au mai vazut de mult.
Asa ca ma intreba vecinul, ce fac eu Duminca dupa amiaza, asa, pe la orele 16, trecute fix.
Acuma ce sa-i zic, ca dau in branci de munca si in Sfanta zi de Duminica sau ca la ora aia dorm rapus de oboseala unei saptamani in care n-am facut nimic?
Veniti baieti, cu mare placere, stam si noi la tasifasuri, la un vinisor spritisor … veniti.
Ma mai suna vecinul, amicul, si Vineri, ca numai maine nu-i poimaine, si confirmam ambii randevuzarea de Duminica.
Asa se facu ca in acea Sfanta Duminica, cum ma uitam eu dupa grauri pe fereastra si in plina iarna, pusei mana pe telefon sa-mi intreb vecinul de calcan, ce face de nu mai vine.
N-am dat cu sutul in perete, ci doar cu degetul in smart, ca sa imi pastrez renumele de boiar de vita veche, in selectul cartier de langa Gara.
Telefonul suna a regrete eterne si a condoleante profunde.
„- Ce faceti neica?
– Pai n-a venit, ma uit la el, la geamuri, si e intuneric peste tot.
– Dar la telefon n-ai vorbit cu el, de cand vorbisi cu mine?
– Pai nu.
– Pai vorbeste acuma!
– Da … e o idee buna. O sa-l sun.”
Suna-l bade, ca-l sunai eu mai inainte. Si nu raspunde.
Adica e clar ca nu mai veniti si pot sa ma duc sa ma uit la ceva pinguini imperiali, cum se dau la vale pe gheata, ca oricum nici pe bani nu mai vezi nimic, la nicio televiziune!
Dar nu disper, si nu disperati nici voi, o sa ma vedeti precis, mai incolo, dupa.
Din fericire eu nu mai am vizite de facut. I-am ingropat deja pe toti.
Pe unii cu trusou, pe altii fara, adica cotizai eu, cum necum, trecura vadul in lumina de dincolo.
Sau ma rog, ca lumina eu nu vazui, dar poate era in infrarosu si n-aveam eu dotarea corespunzatoare.
M-am obisnuit cu vizitele, de mic m-am obisnuit, ca ma ducea Maia pe la tot felul de cunostinte ale ei, unele pe langa noi, pe cate o straduta ce dadea in Grivita, altele taman in cartierul Cotoceniului, ca acolo vazui prima data Palatul Regal si aflai ca avuram si un Rege. Adica vazui un gard, ca la poarta neagra si cu tabla pe partea dinauntru, erau 2 militieni si nu se vedea nimic in curte.
Muierile, ca Maia nu vizita barbati, cel putin nu cu mine de mana, aveau toate ceva lingori bolnavicioase rau de tot, dar nu intodeauna de graba fatale.
Asa ca pe unele le-am vizitat o data, pe altele de 4-5 ori, pana plecara toate in treaba lor.
Mie imi placeau vizitele astea, in primul rand pentru ca erau instructive si educationale, cum se spune acuma, apoi pentru ca intodeauna capatam cate ceva, cate ceva de aducere aminte.
De exemplu era o femeie de varsta lui Maia, una Bujdaru parca, care statea la bloc.
Eu nu mai vazusem un bloc, ca noi stateam la casa, la curte si nici nu ma lasau ai mei sa umblu creanga pe strazi. Un bloc mic, mai este si acuma, cu doar 3 nivele si doar 6 metri latime la strada.
Acuma, dupa ce vazui blocurile arabilor, dupa ce vazui Burj Khalifa, (in poze) bloculetul ala mi se pare un gainat de camila.
Statea batrana Bujdaru la etajul intai, aveau si balcon si vedeam tramvaiele din Grivita.
Mi s-a parut boierie curata, nu stiam eu pe atunci ce-i aia, dar asa simteam.
Sa stai la bloc, sa te uiti de sus, din balcon la strada, la taranii care isi carau papornitele catre trenurile sosite in gara, era mare lucru. Era mare lucru la mintea mea.
Aici primeam serbet. Roz. O fi fost de trandafir, Dumnezeu mai stie, dar era mare desfatare sa ma joc cu lingurita in paharul plin cu apa rece si cu gogoloiul de serbet lipit de lingurita.
Bujdaroaica s-a dus atunci, atunci cand pentru mine nu existau decat zilele, si nu aveam habar de saptamani, luni sau ani.
In Cotroceni era mai interesant. Mergeam la o vila, mergeam pe jos, peste Dambovita, apoi pe langa gardul Palatului Regal care nu mai avea Rege, ci doar 2 militieni albastri la poarta.
Cel mai tare ma plictiseam cand mergeam pe langa gardul Palatului, ma plictiseam tocmai pentru ca stiam ca acuma dam coltul si ajungem!
O vila mica, cu arce si cercuri pe fatada, pe intrare. Am aflat ca era Art Nouveau, cam 20 de ani mai tarziu.
Si mica, si la comun. Ca asa era in comunism, cei din vile locuiau la comun, adica astia de mergeam eu si Maia la ei in vizita, stateau in doua camere cu glasvand intre ele, glasvand de sus pana jos si dintr-un perete in altul. Si in restul casei stateau altii, la boie, la bucatarie etc.
Dar era frumos, ca avea doamna un baiat si o fata, si o curte mica, mica, mica in fata vilei. Acolo ne jucam.
Pe baiat parca il chema Cornel.
Mult mai tarziu am aflat c-ar fi nimerit o nevasta rea. Nici primul, nici ultimul care-a patit asa ceva.
Asa era atunci, in copilaria mea. Oamenii se petreceau …. din viata.
Venea lumea din vreme, cu luni inainte, cu anii daca se stia ce boala este si ca-i lunga.
Stateau la cafele si serbeturi si-si repovesteau copilariile si tinereturile.
Totul se petrecea alene, domol, in pasul oilor pasatorite generatii de-a randul, chiar daca acum se boierisera si ajunsesera negustori in „Micul Paris”. Ca si negustoria, trecuse asa cum venise.
Le luasera comunistii tot, si case si magazine, ba chiar si pe cei ramasi la coada oii ii golisera, si de oi si de pamanturi.
Totul trecuse, si razbelul din 18, si fuga in Romania, si dusmania pe greci, doar vizita ramanese.
Din timp, si repetata daca se putea, ca amintirile sa se pastreze si in cei batrani si in cei mai tineri.
La Teta Zoicea, pe Negustori, pe colt, as fi vrut sa adastez, dar nu s-a putut.
Aceea, aceea in negru, a venit grabita si cu draci pe ea.
Atunci am fost cu totii, doar Hristu, fratele mamei a lipsit. Mai tarziu a lipsit de tot, cand a prins niste tovarasi cu mana in sac, in sacul BNR, la Ploiesti.
Fetele lui Teta Zoicea erau si ele, toate 3 in camera de pe colt, cea mare, cu balcon, in care am fost bagat repede si scos tot asa, dupa 3 minute. Sica, Neva si Florica, fetele, erau ele mai negre la fata, dar parca niciodata asa ca atunci.
Nici Paze, ilegalistul bulgar, barbatul Nevei nu era acolo. Ei nu aveau voie la ritualuri de inmormantare.
Mai ales cele de dinainte de trecerea Styxului.
Si Nicolae Cracea, marele legionar, seful pe Teleorman, barbatul Floricai, nici el nu era, dar nu era pentru ca nu se dadea voie din puscarie, pentru asa ceva, pe vremea aia.
Pe Teta Zoicea au petrecut-o muierile din neam, si inainte si dupa.
Era bine la Teta Zoicea acasa. Si aici eram servit cu serbet, cu apa rece, ca sifoane nu mai existau si mai ales eram bagat in seama.
Ma mai saltasem, nitel, nu mult, dar destul ca sa inteleg ca batranele vorbeau alta limba decat cea de pe strada, cea vorbita de parinti. Vorbeau armaneste si culmea, incepusem sa si inteleg cate ceva.
Mandru, asteptam sa pot arunca si eu cate o vorba din cele putine pe care le pricepeam, spre amuzamentul batranelor si mai ales spre bucuria mea, intrucat eram mai intodeauna laudat.
Maia a supravietuit multa vreme generatiei ei. Ramasese singura. Nu mai avea la cine sa mearga in vizite si mai ales nu mai avea cu cine sa depene vietile. A ei, a altora, ale lor, ale celor plecati in lume din satul Moloviste, peregrinati prin Serbia si Bulgaria, si asezati in cele din urma in Romania.
Comunismul a spart neamurile. De verisorii buni din Serbia si Bulgaria nu mai stiu nimic de zeci de ani.
Era de rau sa ai rude in strainatate, chiar si in tarile comuniste si prietene.
In doar 100 de ani, au trecut peste noi primul Razboi Mondial, Gripa Spaniola, Razboiul Greco-Turc, emigrarea prin 3 tari, Dictatura Legionara, al doilea Razboi Mondial, Comunismul, Capitalismul si iar Pandemia, dar povestile au ramas!
Sa va povestiti vietile.

Cetateni dormiti linistiti, guvernele vegheaza!

Acuma, ca v-ati obisnuit cu distantarea sociala, cu masca, cu masina parcata cu saptamanile, ca pe vremea lui Ceasca, acuma pentru ca ati depasit zvonurile si ati inceput sa aplecati urechea la comunicatele guvernamentale, onorabilii ne anunta ca s-ar putea sa nu scapam de Covid niciodata.
Izolarea benevola sau nu, va putea dura ani de zile sau definitiv.
Lansat sau scapat, chinez sau american, Covidul a venit ca sa stea si sa rezolve definitiv problemele guvernelor.
Miscarea ecologista n-a fost decapitata, i-a fost desfiintat obiectul muncii.
Peste 6 luni vantul va aduce la Bucuresti mirosul brazilor din Carpati!
Falimentul de fapt al caselor de pensii de stat, care traiesc din injectii de fonduri de la guvern, s-a rezolvat si el.
Pensionarii vor crapa incet, incet, in 4-5 ani, ca sa nu aglomereze sistemul sanitar.
Bolnavii cronici asisderea, scapand casele de sanatate de cheltuieli enorme.
Populatiile se vor reduce cu macar 30% in „lumea civilizata.
In restul lumii, Dumnezeu cu mila lui!
Uitati de fantasmagoriile cu vaccinul care te rezolva definitiv dar iti introduce si un CIP.
Covidul a dezvoltat deja peste 30 de tulpini, iar vaccinul o sa fie doar pentru 3-4. Exact ca la gripa. Daca o sa fie.
Pentru SIDA nu exista vaccin nici dupa cca 40 de ani.
Rezistentii vor primi permise de munca, iar imunii permise de munca si de maxim 2 copii!
Nu disperati ca nu se gasesc masti nici la 3-5 lei bucata in loc de 20 de bani bucata.
Inca nu au pornit fabricile „care trebuie” si care vi le vor vinde la un pret mult mai accesibil: 2,5 lei bucata.
Doar traitorii vremurilor comuniste isi amintesc cum „zvonacii” anuntau scumpirea carnii cu 10 lei si cum populatia rasufla usurata cand se scumpea doar cu 6 lei.
Asa si cu mastile.
Daca panicarzii vesteau taxa/impozitul pe aer, similar celui pe apa de ploaie, acum vom avea impozitul pe viata: mastile.
O familie de 4 persoane cu 2 adulti si doi copii, va avea nevoie de cel putin:
2 pers. x 8 ore munca, impartit 2 ore durata de viata a mastii = 8 masti x cca. 2,5 lei = 20 de lei
adaugam 2 copii x 8 ore scoala+joaca si ajungem tot la 20 lei.
40 lei/zi pentru masti, si cca 30 zile/luna = 1.200 lei/luna mastile.
Peste un an, doi, mastile isi vor schimba singure culoarea ca sa se stie ca sunt expirate si ca sa nu trisati refolosindu-le!
Am certitudinea ca munca la camp si in fabricile de mancare va capata mari restrictii sanitare si mari sporuri de periculozitate.
In concluzie doar marii producatori se vor putea incadra iar pretul la mancare va exploda.
Nu maine, in cativa ani.
Visul capitalismului salbatic se va implini, populatiile vor munci doar pentru a trai.
Peste 10 ani gandurile mele, cele de aici, vor fi considerate atentat la siguranta statului si se va proceda in consecinta.
Noroc ca … nu vor mai avea cui aplica „consecinta”.
In tineretea mea era o vorba; „Fericiti cei ce vor muri in razboiul atomic, nu cei ce vor supravietui”.
Acum s-a putea sa mai iau o luna, doua de suspendare. 🙂

A carantina, carantinare ……

Eeeee…., ce mai faci vecine? Venisi din nou la noi pe banca?
Hai ca-i faina carantina aici.
Ca-n cantec: in spatele blocurilor suntem noi, octogenarii.
Nici politia, nici armata nu se baga, ca sa nu ia coronavirus.
In oras e nebunbie, in lume e pandemie, la noi e paranghelie.
Filmuletul de la RAI 3 l-ai vazut? Cica galbejitii aia lucrau cu un virus artificial si similar, inca din 2015.
Sa vada ce se intampla daca …. Na, c-au aflat.
Si, iar cica, nici mortii nu i-au raportat.
Zic unii ca la crematoriile din Wuhan zac zeci de mii de urne asteptand sa vina apartinatorii sa le ridice si e coada ca la noi, la carne, pe vremea Împuscatului.
Nu ma lua ca la noi e bine si in SUA e jale.
Ma lasa rece ca Trump se alina cu doar 200.000 de morti, scapa de someri si peste un an o sa se laude c-a redus somajul la 0,1%.
Iar tot peste un an, economia lor o sa duduie.
Pot sa aibe si 2 milioane de morti, c-o sa moara doar oameni saraci, boschetarii, emigrantii.
N-o sa moara Trump, Rockfeler, Rothschild, Gates, Zuckerberg.
Ca la razboi, prostii mor pe front, bogatii in paturile lor, de batranete si mai bogati decat inainte.
Dar de la noi, ce zici de la noi? Crezi ca trece repede sau se impamanteneste?
Ca migratorii, asimilati de muierile autohtone ?
Ca muierile nu numai ca traiesc mai mult, dar si mor mai putin de la virusul asta.
Astea intodeauna au fost mai tari, si nu numai in sale.
La noi inca n-am ajuns la fundul sacului. Mai va, inca o luna, doua.
Abia atunci o sa vezi, cand n-o sa mai treaca politia nici prin fata blocului!
De frica sa nu deschida geamul un bosorog ca mine.
Crezi ca la noi, la tara, o sa raporteze cineva macar 10 morti de virus, din asta nou?
O sa moara toti cum zicea Papaiani, acum 40 de ani intr-un film: a murit din cauza zdruncinarii totale a organismului, urmare a caderii din caruta!
Degeaba baga astia pe radio ca Romania are nevoie de terapie intensiva.
Ca toata tara e in coma. Si nici macar nu-i din aia medicala, indusa, e coma de dinaintea obstescului sfarsit.
Ce Suceava, care Suceava?
Pai mai nene, la Suceava e inca pafum.
Ai rabdare sa dea molima in tiganime, ca astia au venit de dincolo, de la produs, si au adus tot ce-au apucat, inclusiv virusul.
Si n-au stat acasa, s-au intors sa se laude si sa gineasca alte afaceri.
Au misunat peste tot si-au imprastiat ce nu stiau cum sa transforme in bani, virusul.
L-ai vazut pe primarele ala de comuna, care tipa sa vina jandarmeria si sa tina tiganii in case ?
Pai ala dupa discurs, isi radea in barba.
Nu spera el asa epurare etnica, in comuna la el, nici de la Hitler.
Ho, ho, nu ma lua cu Germania ca acolo o sa fie ca la americani.
O sa umble molima asta din emigrant in emigrant, pana ramane nemtul singur pe strada.
Ca astia si stau cate 10 intr-o camera. Ca tiganii nostri.
Lasa vaccinul, asta o sa apara doar dupa ce mor cati trebuie.
Sau n-o sa fie nici un vaccin, ca ala il faci o data si gata.
O sa fie doar o pastila de 100$, ca sa mai traiesti o luna.
Vrei sa traiesti baga lunar banul, ca la orice boala din zilele noastre, care nu se vindeca, doar se lungeste pelteaua pana mori de altceva.
Adica mori de la efectele nocive ale pastile, pe care nu le ia nimeni in consideratie pentru ca e ca la razboi: victime colaterale.
Se termina si cu bolile ale de fite, gen SIDA. Ca astia deja sunt slabiti de la aceste boli cronice.
Sa vedem catre ce se orienteaza activistii din domeniu, ca n-o sa mai aiba obiectul muncii.
Cocalarii nostri n-o sa mai creasca pe langa casa animale exotice.
O sa creasca cate un curlandez, scapat din molima, c-o sa fie mai rari ca leii si leoparzii.
Ai un prieten pe invers, esti tare neica, esti baiat de baiat !
Ce ziceai? Ca face PNL spitalele regionale?
Cine te-a pacalit cu vesti din astea, optimisto-motivationale, abatatoare de la tragedia sanatatii nationale?
A dat drumul DOAR la proiectare, si numai la 3 spitale. Si alea pe banii UE, ca banii romanesti trebuie folositi doar la smenuri guvernamentale.
Si pana se face proiectarea, se termina epidemia.
Apoi se liciteaza constructia, se judeca contestatiile, mai va pana la prima caramida inaugurala si alesii pozand cu cazmaua in mana, la prima lopata de beton in fundatii.
Apoi …. n-o sa fie graba, ca la orice lucrare romaneasca, care se termina pe hartie in 3 ani si in realitate in 12!
Si stai bland, ca dupa ce se termina constructia trebuie utilata, alta daravela cu scandal …. intre guvernanti.
Care semneaza, ca cine imparte, parte-si face, nu?
Cum adica fac onegeurile mai multa treaba decat guvernul?
Doar fac valuri neica!
Cica au banii, au de unde, dar nu aduc masti, combinezoane, aparate de ventilatie ca le e frica ca le „rechizitioneaza” guvernul!
Ma lasi, adica daca le rechizitioneaza ce face guvernul cu ele? Si le baga in cur sau le da la spitale?
Chestia este ca nu se mai lauda ei, nu apar ei in ziar, c-au donat la ceva spital, si c-o sa apara Raed Arafat.
Las-o balta ca treaba-i ca intodeauna, in Romania.
E gravida si prezinta umflaturi, pe ici pe colea, prin partile esentiale.
Mai stai bree, ca acus coboara si Ionescu cu damigeana de zaibar.
Baiat subtire, plotonier repauzat la 45 de ani. Asta vrea sa le manance pensia pana la 85.
Si galanton, da de baut in fiecare seara, ca sa afle ce-a mai fost prin cartier.
Probabil mai lucreaza acolo de unde s-a pensionat.
Cum de unde s-a pensionat? Pai ce, numai la Interne sunt plotonieri, de la SRI nu se iese la pensie anticipat?
Si daca ne da in gat ce?
Are tot atatea sanse ca si noi sa crape, ca de scapt, scapa doar cine vrea Domnul!

Comunismul ……

Comunismul nu poate fi inteles din filme, din carti, din relatari, din povesti la coltul sobei.
Asa cum nici puscaria nu poate fi inteleasa decat daca treci prin ea.
Si nici din vizite turistice in China, Corea de Nord sau Cuba.
Comunismul, puscaria … sunt sisteme inchise, in care daca nu traiesti ani de zile, nu participi zi de zi, nu ai nici o sansa de a le atinge substanta.
Frica, frigul, foamea si intunericul sunt elementele definitorii ale acestor sisteme inchise, atunci cand le privesti dinafara.
Dar numai dinauntrul sistemului le poti cuantifica, atat separat cat si in multiplele lor combinatii perfide.
Frica pazeste bostanaria si consucerea de stat si de partid.
Frica de Partidul care este in toate si frica de Securitatea ce le stie pe toate.
Frica de vecinul de bloc, de colegul de la serviciu, frica de rude, frica de acel „unul din 3 romani este securist sau informator”.
Frica de publicatiile straine ce se vindeau totusi la chioscuri.
Frica de cehoaicele care vindeau rujuri la nudisti, pe litoral.
Daca citeai Pravda era grav, puteai fi agent KGB, daca calareai o unguroaica, sasoaica, tataroaica, puteai fi agent al unei puteri straine.
Relatiile cu tovarasii din celelalte tari socialiste nu erau interzise, erau suspecte de tradare de tara!
Casatoria cu o … bulgaroaica, trebuia aprobata de Comitetul Central al Paretidului Comunist Roman!
Daca ascultai posturi straine la radio, erai dusman al sistemului si al familiei conducatoare.
Si totusi, exact la orele 17,00, zicea fostul ing. sef al intreprinderii, Victor Lazaride, la dispeceratul Renel, acele saltau brusc, aratand deschiderea a zeci de mii de aparate de radio. Incepea emisiunea de la „Romania Libera”
Copii si adolescentii erau dati afara, la joaca, la lectii, si se ascultau in surdina „stirile reale” despre Romania si lume.
Se ascultau cu frica ca o sa auda vecinul de bloc sau copii o sa zica la scoala ca tatal, bunicul, „cineva” din famile asculta mult blamatul post de radio.
Cu cat Romania a devenit mai „independenta” si conducatorii iubiti mai putenici, cu ata tot ce era strain a devenit mai „schismatic”.
Asa ca incet, incet, putina presa straina a disparut, literatura straina a devenit un bun de lux, traficat pe sub taraba, iar muzica occidentala un bun prohibit.
Barbile si mustatile inaintasilor leninisti nu erau interzise, dar erai ras, tuns si frezat de Militie, luat de pe strada si bagat in frizerie, daca nu apareau in poza din Buletinul gri de identitate.
Iar ca sa ai poza cu barba, mustata sau par lung ….. era asa o aventura incat renuntai din start, de frica.
De frica ca vei fi tarat prin nspe birouri si prelucrat de nspe ori, si la final convins ca „nu cadrezi” cu societatea socialista multirateral dezvoltata.
Stirile interne grave nu apareau in presa, se difuzau din gura in gura, pe sub mana ca produsele interzise.
Aflai, eventual, de la un buniuc sau vecin mai batran, cum au fost impuscati sau dusi la „Canal” cei care s-au opus colectivizarii, sau ca un dizident, unul Rusu, a fost omorat in puscarie. Aflai pe sub mana ca peste masina unui mare demniatar de partid a dat camionul si a murit cu toata familia.
Aflai de la o colega aflata in doliu ca sotul, biciclist si cam bisnitar de felul lui, a fost calcat la Baneasa de un camion ce a disparut in ceata.
Aflai ca 2 colegi de institutie sunt cercetati de 6 luni de Securitate, pentru vina unui necfalificat de pe un santier, care n-a popit corect un prefabricat si a fost strivit de el.
Si aflai ca fochistul care era sa dea foc la cladire de beat ce era, n-a patit nimic.
Multe din aceste stiri generatoare de frica erau difuzate de „raspandaci”, de uneltele sistemului, cu scopul clar ca nimeni sa nu mai incerce sa devina un „Stefanescu”, intrucat pana si secretarul de partid local s-a sinucis in puscarie. Adica a fost sinucis.
Frica era o ceata, o pacla lipicioasa difuzata in special cu intentie, dar si fara intentie.
Precum veciunl care te tragea, cu ingrijorare, de maneca la coada, sa nu mai faci scandal ca nu mai apuci laptele sau iaurtul, ca precis e si un securist la coada si te „insemneaza”.
Sau de un alt vecin care te intreba „Ce faci tovarase?” cu accentul pe tovarase si repros in glas.
Despre frig, foame si intuneric, poate alta data.
Contributia lor a fost la fel de insemnata.

Fotovoltaicele sunt o aiureala!

Daca esti varza, ca mai toata lumea, si nu sti ce inseamna consumuri electrice, si sti numai ce scrie in factura, degeaba iti pui panouri pe casa.
Plecati de la ideea ca in Bucuresti de exemplu, consumul maxim aprobat pt. o casa este de 6 kW.
Cum consumi mai mult de 6 kW, o dracie numita BMP, montata langa contorul furnizorului, iti taie curentul.
Intrucat la mine s-a defectat dupa mai putin de un an, si de 10 ani „electrica” n-a venit sa-l schimbe, habar nu am sa va spun daca dupa, isi revine automat sau trebuie sa-i suni pe ei sa-l deblocheze.

Deci, aveti un consum lunar de …. sa zicem 200kW.
Si nu aveti ca mari consumatori decat masina de spalat, care baga un consum instant de doar 1,5-2,0 kW si fierul de calcat care baga si el cam 1kW.
In acest moment trebuie sa sedeti linistit pe poponet, si sa va consultati cu muierea. Vrea Aer Conditionat? Dar dvs? Vrea masina de spalat vase, statie de calcat, cuptor cu microunde, robot de bucatarie, masina de spalat rufe cu uscator?
In mod normal, o sa evoluati atat ca venituri, cat si ca pretentii. Copii o sa creasca, sau o sa apara. Si ei consuma curent electric, poate mai mult ca dumneavoastra!
O instalatie fotovoltaica NU PRODUCE curent noaptea, si nici cca. 4 luni pe an, iarna. Deci economia de curent luat de la furnizor este doar partiala, de circa 30-40% din ce consumati, poate mai putin. Si asta in functie de orientare, unghi, si zapada! Daca cumparati ceva suventionat de Guvern.
De zapada, pt. ca la Bucuresti nu ninge ca la Brasov si daca ati montat panourile pe acoperis, trebuie sa va ganditi si la cum le curatati de zapada, iarna, ca sa produca totusi nitel, chiar daca e inorat.

Si mai retineti ceva. ACUMA, toate minunile astea de aparate, sunt facute sa consume, chiar dupa ce le „inchideti”. Se cheama „Stand-by”, adica stai matale pe langa mine ca eu tot consum 2-3 W/ora, chiar daca zici ca m-ai inchis. Ai 3 televizoare in casa, la care te uiti 2-3 ore pe zi? Apoi ia de inmulteste 2-3 W cu cele 3 televizoare si apoi cu 22 de ore. O sa vezi ca ai consumat degeaba 198 de W/zi ! Inmulteste cu 30 de zile. Opaaaaa, ai consumat 5,9 kW DEGEABA! Poate nu sunt 3 W/aparat, poate e doar unul, dar tot rezulta 1-2 kW consumati degeaba pe luna. Dupa ce adunati totul, de la stabilizator de tensiune la pompele de la centrala termica si televizoare oprite, precis o sa va speriat de cat consumati „degeaba”.
Cel care va face instalatia trebuie sa fie un tip foarte serios. Trebuie sa va ia toata casa la mana, aparat cu aparat, sa va intrebe cate ore stati la televizor, sa vada cat consuma in stand by, etc. Eu n-am vazut asa ceva.
Ma e o chestie. Sa zicem ca ati dat banul gros si v-ati tras si o baterie, de ….. 6 kW! Acuma sa nu cumva sa va inchipuiti ca aveti nevoie acuma, instant, de 5kW, aia va si varsa 5kW instant. Sa avem pardon, o sa va dea in reteaua casei maxim 2kW!!!! Cam 3 ore pana se descarca cam la 10%, dupa … la lumanare sau la retea. 🙂 Asta daca ati luat o baterie LiIon, daca aveti chestii, trestii, de tipul baterii pe gel, si le-ati descarcat mai mult de 70%, dupa 6 luni mai cumparati inca un set de bateri. Sau cam asa ceva.

„Kitul” de cca 3kWh suventionat de guvern, este superb pentru Nenea Ion, la el la stana, unde are 3 becuri si un radio. 🙂
Daca vreti ca pe total an sa aveti o independenta de cca 70%, aveti nevoie de cca 6kW panouri, invertor tot cam atata, si o baterie de 12 kW, ca sa treceti noaptea pe ce produce soarele ziua. 6-8 luni pe an. Daca sunteti cuplat la retea si nu sunteti prosumator. Daca nu, iarna o sa cam faceti „foame” si provizie de lumanari.

Pentru ca legea, asa cum s-a facut, este o marlanie. Cum sa cumpar curent la pret intreg si sa vand ce produc eu, la jumatate de pret? Eu nu vreau sa fac „afaceri”. Eu sunt artist, doctor, referent la premarie, eu vreau „in compensatie”. Nu se poate, ca ei trebuie sa castige chiar si de pe urma „mijloacelor mele de productie” Asa ca pardon, eu, prosumator pe aceasta lege, never ever, cum zice inglezu.

Asa ca am rabdare. Peste 10 ani, la cate instalatii vor fi, vor veni EI, SA MA ROAGE sa le dau ce produc eu suplimentar, vara.


Blog Stats

  • 102.850 hits

Categori

RSS Sec si de la capat

counters for web pages

Top Clicks

  • Niciunul

Introduceti adresa de Email aici.


%d blogeri au apreciat: