Posts Tagged 'revolutie'

Pământul informat

1800 … toamna
Boiernaşii, negustorii se prind primii de mişcare.
Exista ştiinţe tehnice, agricole, există ştiinţe zootehnice şi chiar contabile.
Chestia asta cu ştiinţele chiar funcţionează. Si aduce bani !
Cu miile, copii celor cu bani au umplut facultăţile şi universităţile Europei.
Au învăţat „ştiinţele”, au asimilat şi multiplicat informaţia.
Pe lângă ei, alte mii, copii de ţărani mai mult sau mai puţin săraci, dar deştepţi, au fost trimişi la şcoli ca să devina „mana a doua”, a proaspăt şcoliţilor în înaltele universităţi de la Berlin, Paris sau Londra.
Aşa s-a întâmplat ca anul 1848 găseşte Europa într-o plină efervescenţa şcolara, cu negustorimea şi mica nobilime ahtiată după proaspăt descoperita informaţie, cu înalte şcoli absolvite, şi cu o grămadă de argaţi care ştiau cel puţin a citi şi socoti!
Iar argaţii poarta vorba citită la jurnal, auzită de la stăpâni, la cumetrii şi megieşi.
Marea nobilime, cei care încă conduceau statele, n-au înţeles şi au rămas la absolvirea Scolii de Bune Maniere.
Nobiliare, ca să fim bine înţeleşi !
Drept consecinţă şi structurile statale, unde numirile se făceau după criteriile de apartenenţă la conţi, baroni, duci etc. au rămas … „dezinformate” !
Chiar daca existau „structuri informative”, nu pe ele se punea baza, şi nu ele erau consultate în luarea deciziilor.
1848 explodează în întreaga Europa, ca o revoluţie a şcoliţilor, fără ca statele să fie pregătite sau mai bine zis informate prealabil de amploarea evenimentelor.
în final, monarhiile şi oligarhiile stârpesc revoluţia, omoară ceva „argaţi”, închid dar numai niţel, ceva „boiernaşi”, şi cred ca au calmat lucrurile.
Serviciile de informaţii se dezvoltă, dar încă nu suficient, aşa ca anul 1914 îi prinde cu pantalonii în vine în privinţa atentatului de la Saraievo.
Abia în timpul primului război mondial serviciile încep să acţioneze în forţa şi cu efecte vizibile.
Trimiterea lui Lenin în Rusia, de câtre serviciile germane, cu subvenţiile băneşti necesare, duce la înscăunarea acestuia şi la încetarea războiului cu Imperiul Ţarist.
Intervalul dintre cele două războaie mondiale duce la exacerbarea dezvoltării serviciilor de informaţii, la dezvoltarea de tehnici de spionaj şi anti-spionaj.
Dar …. serviciile de informaţii sunt, rămân, încă a 5-a roată la căruţă.
Cel puţin 3 spioni de elită ruşi, îl anunţă pe Stalin că Germania o să atace Rusia.
Reacţia lui Stalin este paradoxală: Ăştia au trădat, dezinformează!
Păi el tocmai îl pupase pe Hitler pe gură, conform milenarei tradiţii ruseşti, de prietenie şi întovărăşire.
Si tocmai ce împărţiseră Polonia, năvălind cu armatele şi de la vest, şi de la est.
Abia după 22 iunie 1941, când Hitler ataca Rusia, Stalin îl crede pe Richard Sorge că Japonia nu v-a ataca în Siberia, şi muta toate trupele ruseşti pe frontul de vest!
Si salvează Moscova.
Sorge este deconspirat şi arestat de japonezi. Stalin refuză sa-l schimbe cu un spion japonez, ca să nu existe martori ai imbecilităţii sale.
Si Sorge este executat.
După al doilea război mondial serviciile de informaţii sunt mari, sunt puternice şi realizează ca vorbesc cu pereţii.
Adică cu politicieni imbecili care cred că ei conduc lumea.
Aşa ca iau masuri preventive.
După moartea lui Stalin, toţi preşedinţii ruşi sunt foşti generali KGB !
Oameni care ştiu de unde vin şi pe cine trebuie să asculte.
Fenomenul nu este unic sau doar aparţinător de lagărul socialist – Ceauşescu a fost general de Securitate – ci se manifestă în întreaga lume, sub o formă sau alta.
Dezvoltarea economică şi tehnologică a permis serviciilor din întreaga lume, să-şi introducă agenţi acoperiţi în toate partidele, în toate mişcările sindicale, ecologice etc.
Peste tot în lume serviciile au firme acoperite cere fac foarte mulţi bani, că doar cine să facă dacă nu firmele lor, dispunând de toate informaţiile şi de toate „pârghiile’.
Hexipharma sau cele 51 de firme ale lui Sebastian Ghiţa sunt doar vârful aisbergului!
Adică firme şi patroni ce au fost considerate, consideraţi, de sacrificiu.
Pana în 1989, România a fost condusă de Ceauşescu şi PCR. Securitatea doar era acolo.
După 1989, Securitatea a preluat conducerea politică şi economică a României.
Absolut toate vârfurile politicii romaneşti au fost oameni „noii securităţi”.
Cei care au refuzat… au stat ceva timp la mititica ca să se potolească, pana „justiţia” a constat ca sunt nevinovaţi.
Liberalul Ruşeanu este un clasic exemplu, nu mai vrea în politică.
Declară senin că a înţeles cum se întâmplă lucrurile.
Este clar că avem o clasă politică de rahat, că politicienii noştii ne-au dovedit că ii interesează doar un singur lucru: cât pot fura !
Aşa că acum se pune marea întrebare.
„Securiştii” noştii sunt mai buni ca politicienii noştri ?
Gândesc, acţionează ei, mai mult, mai bine, pentru România, pentru popor, decât politicienii ?
Eu nu va pot spune, în lumea serviciilor divulgarea secretelor de stat se pedepseşte instantaneu şi fără proces, cu moartea.
Si chiar daca eu sunt doar un arhitect, si chiar daca eu nu fac parte din servicii, mi-e teama !

Erdogan şi Polibius

Polibius spunea: Kyklos.
Erdogan spune: o sa plătească toţi !
Din păcate oamenii sunt mulţi, proşti şi uita repede.
Aşa că, sunt învârtiţi până ameţesc, nu mai ştiu de ei, şi accepta orice.
Despre Kyklos – Cicluri, au perorat mulţi, Aristotel, Platon, Cicero, Machiavelli …
Dar să o luam de la Facere Lumii … când se făcu Lumina şi apăru Haosul Social.
Prin urmare şi în consecinţa, băieţii cu bâta mai ţeapăna, au învârtit-o de 3 ori şi a apărut MONARHIA.
Pentru că urmaşii şi/sau bitangii lor n-au avut nici bâte şi nici neuroni, ei au devenit DESPOŢI, iar orânduirea s-a numit TIRANIE. (forma perversa a monarhiei)
Apoi, „aparatnicii” care sprijineau tronul s-au revoltat, întrucât excesele tiraniei îi loveau şi pe ei.
Voi, voi cei care râneaţi şi atunci tot la curul vacii, n-aţi avut nici o treaba în afară de perena cotizaţie în sânge şi oase.
„Ciolovecii” au omorât tiranul şi apoi s-au „ales” între ei !
Şi aşa a apărut ARISTOCRAŢIA, care sa fălea ca ajuta şi conduce popoarele.
Până au uitat, foarte repede, pentru că OLIGARHIA era mult mai dulce şi mult mai bănoasă.
Abia ce se întâmplă în acest moment, îmi place mie de mă tăvălesc pe jos, de ras.
„Masele populare” răstoarnă oligarhia şi instaurează DEMOCRATIA !!!
Mă laşi ? S-o creadă MUTU de la bariera !:)))))
Oligarhii cu un neuron în plus, întâmplător, că neuronii nici acum nu se cumpăra de pe net, au împins pe unii mai prostănaci în faţă, ca să scadă tensiunea sociala.
De ce e cum zic eu ?
Pentru că imediat după apariţie, democraţia degenerează şi devine corupta !
Se formează găşti, bande, mafii, grupuri de „interese”, de „liber schimb comercial”, comitete, comiţii şi asociaţii care au un singur scop: protejarea intereselor unui anumit tip de GAŞCA !
Cred că ultimii 27 de ani din România sunt edificatori în acest sens.
Şi gata cu DEMOCRAŢIA, ne reîntoarcem la HAOS, la ANARHIA primordiala.
Urmează MONARHIA.
„Baroneii” creaţi, crescuţi după 1989, în diverse judeţe, vor devenii „cnezi”, care se vor războii până se va alege un DOMNITOR !
Care DOMNITOR, va trebui sa-l înfrunte pe SULTANUL ERDOGAN !

Ţineţi minte 3 cuvinte:
democraţie, aristocraţie şi monarhie
Plus cele 3 forme corupte ale lor:
oclocraţia, oligarhia şi tirania

Tovarasi strangeti randuriele, dar mai rasfirati … sa parem mai multi.

Nene, ma batea gandul sa-ti amintesc cateva cuvinte alese din Nenea Iancu.
Alea cu „sa se schimbe …..”, dar ma lovi o revelatiune divina.
Ti-au bagat securistii frica in oase.
Matale nu mai vrei nici macar sa se schimbe pe ici, pe colo, cate ceva !
Cei 40 de lei in plus la pensie si un pachet de carti SH cu 5 lei, au devenit obiectivele primordiale ale propasirii patriei, socialiste daca se poate, Romania.
Pentru ca altfel nu-mi pot explica, cum de poti scrie 10 randuri laudative despre fericirea de a cumpara 3 carti SH, cu 5 lei.
Si sa-ti mai exprimi si speranta ca SH-urile astea, cu carti clasice, vor schimba mentalitatea noii generatii.
Asta doresti ? Sa invete rumanul sa ia totul de la SH ?
Sau, poate, nu ne spui tot. Adica dai doar ceva pe la 30% din adevar, ca apoi sa poti insaila ce-ti convine matale.
Precis, romanele alea clasice, nu faceau cumva parte din categoria „Asa s-a calit otelul”, „Pe Donul linistit” si „Marte” de Aleksey Tolstoi ?
(ca oricum rumanul face greu diferenta in Lev si Aleksey)
Sau e reclama platita ? De-o bere si-o tigara ?! 🙂 Macar recunoaste, ca n-o sa ne suparam.
Zavera chiar si numai intelectuala, iti perturba feng shuiul turnului de fildes si polimerizarea receziei la ….. SF-ul iohannescian, „Pas cu pas” !
Pe care recunosc ca mi-ar face placere s-o citesc. (recenzia)
Asta e egoism dragule, un egoism generat de starnirea colbului de pe drumul catre tintirim.
Prin refuz si izolare crezi ca poti levita, ca pasi tai n-o sa mai involbureze mizeria taranei ce asteapta hupava, sa-ti inghita omenescul..
Cu alte vorbe alese, „Daca eu nu mai pot, sa nu mai poata nici altii !”
Asa ca ordoni cu patos si tarie:
Soldati, treceti …… la dormitor! Sa dormiti incremeniti, ca strajerul vegheaza!
Dormiti pana cand voi petrece eu, netulburat de infama voastra prezenta, dincolo, in nefiinta.
Pana atunci, eu sunt …”de serviciu”!
De serviciu sa va populez noptile cu cosmarurile mele, apoclipse injectate de securistii refulati, pentru ca au fost pensionati.
Cu astia, cu securistii astia, matale esti de fapt „intr-un suflet si-o simtire”, pentru ca va bantuie aceiasi spaima: NU mai sunteti „de serviciu”!
Si astfel, injurandu-i zilnic, ca existenta sa nu-ti devina vida, ajungi sa te indentifici cu dusmanul.
Caz clasic de altfel.
Te-ai intors cu derierul la omenire si iti afirmi contrarea la totul si in fapt la nimic.
Intrucat nu oferi nici o solutie.
Scuze, de fapt ne oferi solutia sa stam linistiti pe cur si sa tacem !
Asa se face ca figurile manifestantilor de la Cotroceni, extrase parca direct din Pieter Bruegel cel Bătrân, nu-ti creaza nici o emotie.
Sunt alminteri, doar, numai, cei cu care te-ai obismuit, cu care ai trait alaturi o viata intreaga.
Dar te inspaimna de moarte „ceilalti”, sutele de mii care vor iesirea din nemiscare, din stagnare, din incremenirea in care te afli.
Iar ca o culme a tupeului, nenorocitii astia, astia din Piata Victoriei, sunt si mult mai tineri ca matale !
Ei au lozinci mai pertinente, mai hazoase si in special reale, lua-i-ar dracu sa-i ia !
Nici macar nu-ti mai respecta egophobia, deprinsa in anii socialismului victorios, si transformata apoi, in ani, in agoraphobie.
Sunt egomaniaci, agoramaniaci si au nesimtirea sa zica tare, ca ei stiu mai bine ca matale.
Stiu ca scriu degeaba, n-o sa intelegi niciodata ca „El condor pasa”, citeste viata, parerile, conceptele si sistemele.
Si in urma raman doar cateva pene luate de vant. Citeste cateva randuri intr-o carte, eventual de istorie.
Explic, pentru ca ai o apetenta feroce in a refuza intelegerea metaforelor ce nu iti apartin.
Alta dovada a egoismului ce iti bantuie batranetea.
Inchei, spunandu-ti ca exista viata dincolo de tine, exista viata dupa tine !
Si nu poti, nu ai cum s-o bantui cu spaimele tale!

Originile miscarii LGBT sunt comuniste, si asa au ramas!

26Troţki:
„Fără îndoială, opresiunea sexuală este principalul mijloc de înrobire a omului.
Atâta vreme cât exista aceasta opresiune, nu poate fi vorba de adevarata libertate.
Familia, ca instituţie burgheză, şi-a trăit complet traiul.”….
Lenin:
„… şi nu numai familia. Toate interdicţiile cu privire la sexualitate ar trebui să fie eliminate…
Avem ce învaţa de la sufragete: chiar interzicerea dragostei intre persoanele de acelaşi sex ar trebui sa fie eliminată”.
……….
Ca urmare, atunci când iau puterea, din chiar primele zile, Lenin şi ai lui trec la punerea în practică, în paralel cu măsurile necesare pentru consolidarea puterii, a celor pentru iniţierea şi victoria revoluţiei sexuale. Pe ansamblu, se poate spune că unele dintre ele depăşesc şi cele mai ultraliberale iniţiative de astăzi. Este abolită „tirania căsătoriei”, sunt dezincriminate, promovate şi chiar impuse, avortul, relaţiile homosexuale, relaţiile cu minori, relaţiile sexuale în grup, exhibiţionismul public. Asemănător „parteneriatelor civile” promovate acum, bărbatul şi femeia puteau forma şi lichida o familie fără a fi obligaţi să-şi înregistreze căsătoria la oficialităţi. Parteneriatele de acest tip puteau fi dizolvate uşor, la simpla solicitare a unei parţi, iar după desparţire înceta orice obligaţie reciprocă. In 1924, dupa datele deţinute de Zeitlin, un angajat al instituţiei conduse de Troţki,„in oraşele mari, „cuplurile”, in comparaţie cu familiile, alcatuiesc majoritatea”. Jumătate din copii născuţi erau în afara căsătoriei, în cuplurile volatile. Ţara s-a umplut repede de copii nedoriţi, lăsaţi pe străzi, de prostituate (mult mai multe decât pe vremea ţarismului), de cenuşa trupurilor copiilor avortaţi . Avortul era atât de la îndemână încât ajunsese aproape o metodă contraceptivă, unele femei făcând şi câteva avorturi pe an. Pe străzi au loc manifestări la care astăzi, încă, liberalii progresişti, se pot doar gândi – oamenii se plimbă, sau fac diverse „happeninguri” în pielea goală, se urcă astfel în tramvaie, sau se năpustesc în clădiri publice. Orgiile sexuale în interior, sau în spaţii deschise, erau spectacole educative. Adolescenţii primeau la orele de educaţie sexuală îndemnuri şi sarcini de a se aborda fără reţineri toată gama de relaţii sexuale. Teoria era completată cu practică în tabere, cercurile de studiu, sau cu ocazia unor acţiuni pionereşti sau komsomoliste. Sexologii veniţi din străinătate (peste 300), în special din Germania, pentru a ajuta la predarea educaţiei sexuale în şcoli, sunt entuziasmaţi de vigoarea cu care se răspândeşte revoluţia sexuală. Iată ce spunePreanikov:

…. sunt emise decretele lui Lenin (la 19 decembrie 1917) „Cu privire la abolirea căsătoriei” şi „Cu privire la abolirea pedepsei pentru homosexualitate” (acesta din urmă era parte a decretului „Cu privire la căsătoria civilă, copii şi despre modificarea actelor de stare civilă”). In special, ambele decrete confereau femeii „autodeterminarea materială, precum şi sexuala”şi au introdus „dreptul femeilor la libera alegere a numelui şi a locului de reşedinţă”. Potrivit acestor decrete, „uniunea sexuală” (al doilea nume „uniunea prin căsătorie”), era posibil să se încheie rapid şi să se desfaca la fel de uşor.

… la Petrograd (Sank-Petersburg), la 19 decembrie 1918, a defilat o paradă a lesbienelor, care au aniversat un an de la decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei”. Troţki nota, in memoriile sale, că Lenin a afirmat cu bucurie la auzul acestei veşti: „Ţineţi-o tot aşa, tovarăşi!”. La acea paradă, se purtau pancarte de tipul: „Jos cu ruşinea”. Acest apel, în cele din urma, a fost preluat şi utilizat pe scară largă in iunie 1918, atunci când mai multe sute de reprezentanţi ai ambelor sexe au mărşăluit prin centrul Petrogradului complet goi.

…, în guvernul provinciei Reazani, in 1918, s-a emis un decret „Cu privire la naţionalizarea femeilor”, iar în Tambov, in 1919 – „Cu privire la distribuţia femeilor”. In Vologda, sunt puse în practica, astfel de dispoziţii: „Fiecare membră a komsomolului, studentă la cursurile de calificare sau orice alta studentă, care primeşte o ofertă de a intra în relaţii sexuale, de la un komsomolist sau student la cursurile de calificare, ar trebui să o ducă la îndeplinire. In caz contrar, ea nu merita titlul de studenta proletară”.

Şi iată cum îi descrie un militant al revoluţiei sexuale, lui Constantin Constante, tatăl Lenei Constante, aflat în călătorie prin Rusia sovietică, „socializarea femeii între 20 şi 36 de ani” (fragment din memoriile acestuia): Se va crea – mi-a spus el – pe langă fiecare soviet câte un comisariat al dragostei publice. Fiecare cetăţean sovietic va avea dreptul la un bon de dragoste pe zi. Cu acest bon el se va prezenta femeii socializate care va fi obligată să i se pună la dispoziţie , fără vreo opunere şi fără plată, în schimbul bonului eliberat de comisariat. Ea este liberă in aceea zi de a accepta sau refuza pe al doilea candidat la însurătoarea de-o clipă… Copiii născuţi din aceste împreunări vor aparţine Statului Sovietic care-i va creşte şi-i va îngriji până la vârsta când urmează să fie repartizaţi şcolilor sovietice, sau atelierelor, după aptitudini… Aceşti copii – continuă interlocutorul meu –, neavând nici o afecţiune de familie, vor fi cei mai sinceri sprijinitori ai familiei sovietice care este Statul Sovietic.

Un fenomen obişnuit, în acel moment, erau comunele komsomoliste. Pe bază de voluntariat, într-o asemenea „familie” locuiau, de obicei, 10-12 persoane de ambele sexe. La fel ca şi in „familia suedeza” de astăzi, într-un astfel de colectiv, există o gospodărie comună şi viaţă sexuală comună. …Treptat, comunele sexuale s-au răspândit în toate marile oraşe ale ţării. S-a ajuns chiar până acolo încât, de exemplu, la comuna din cadrul Bibliotecii de Stat din Moscova, comunarzii nu doar că împărţeau aceeaşi haină şi aceiaşi pantofi, dar şi aceeaşi lenjerie intimă. Un model în acest sens era considerată comuna de muncă a Direcţiei Politice de Stat pentru copiii fără adăpost în Bolşevo, înfiinţată în 1924, din ordinul personal al lui Dzerjinski. In ea au existat aproximativ o mie de tineri infractori de la 12 la 18 ani, dintre care aproximativ 300 erau fete. Educatorii comunei salutau „experienţele sexuale comune”, fetele şi băieţii locuiau in barăci comune. … De altfel, o astfel de practica a existat in toate casele de copii şi chiar in taberele de pionieri.

Ion Coja

Sunt un pacatos, iubesc o curva !

Au trecut doar 200 de ani.
Str-stranepotul meu invata la scoala ca Ceausescu a fost cel mai mare ctitor al Romaniei si ca Putin a oprit invazia musulmana in Europa !
Cand citeste ce scriam eu pe „Facebook” (care nu mai exista de mult, dar iti permitea sa salvezi off-line tot ce postai acolo [pe bune]) are mari nedumeriri.
Ma crede un fel de Iancu Jianu, Che Ghevara, Trotsky si oscileaza intre rusine si mandrie.
Of course my horses tace ca si voi, nu se lauda, ca este la fel de nasol ca si acum sa ai astfel de stramosi.
Pentru ca … avand in vedere nr. de legionari inregistrati, cu carticica Capitanului in buzunarul de la piept, VOI TOTI trebuie sa fi avut macar unul in familie !
Daca nu mai multi. 🙂
Doamne … ! Cat de mult iubesc aceasta curva, pe care n-o s-o am niciodata !
Doamne recunosc, sunt un pacatos !
Iubesc ISTORIA !

A aparut o noua tara ?

SIIL, mai nou botezata SI – Statul Islamic, este cea mai bogata organizatie „terorista” din lume !
Folosesc ghilmele intrucat precedentele in care „teroristii” au infiintat state recunoscute apoi la nivel mondial sunt bine cunoscute.
Averea organizatiei este estimata la o suma intre 1 si 3 miliarde de dolari.
Doar la Mosul, baiatii au saltat 424 de milioane de verzisori, dintr-un foc, din Banca Centrala.
Exista indicii serioase ca ar mai fi finantati si de rafinari aflate in controlul SI in estul Siriei, prin santaj, prin contrabanda si de anumite state arabe din zona.
Cel mai tare sunt banuite Arabia Saudita si Quatar.
Doar banutii saltati la Mosul sunt suficienti pentru a angaja 60.000 de combatanti platiti cu 6.000 de dolari pe luna.
Ca la islamisti nu lupta nimeni neplatit.

Cine n-a inteles ce se intampla sa priveasca imaginea.
Cu rosu inchis sunt evidentiate teritoriile efectiv controlate de IS.
Cu roz, zonele inca in disputa.
In Vest, cu alb, ce a mai ramas din Siria lui Assad. In Nord-Est tot cu alb, „Kurdistanul”. In Sud-Est a mai ramas o jumatate de Irak.

As putea spune ca ne aflam in „Back to the future”, adica inainte de confrerinta de pace din 1920 de la Paris, cand SUA, Anglia, Franta si Rusia au trasat efectiv cu rigla pe harta, zonele de influneta si tarile pe care le cunosteam pana in 2014 !

SI - Statul Islamic

Apocalipsa acum sau maine ?

Prin 1967, in plina epca a „distrugerii nucleare mutuale asigurate” citeam o carticica numita „La nuit des magiciens”. Pe scurt autorul prevedea printre altele, ca in 50 de ani, coana Frosa o sa se supere pe vecina de palier, o sa faca o bomba atomica pe aragaz si o s-o arunce pe fereastra bucatariei, in apartamentul vecinii.
Acum pana si eu stiu sa fabric o arma nucleara, daca imi furnizati ceva marerial radioactiv, ceva explozibil, ceva tevi tepene de otel si un declansator.

Mai zilele trecute Stephen Hawking ne avertiza ca suntem pe punctul de a realiza „inteligenta artificiala” si ca ne paste pericolul ca aceasta sa-si dea seama cat de tembeli, aroganti, criminali si mincinosi suntem.
Si ne va elimina.

Acum americanii au mai reusit o premiera mondiala: prima bacterie cu ADN artificial !
Si cand spun artificial nu ma refer la joaca cu cele 4 „baze” ADN existente in lumea noastra.
Au creat 2 „baze” care nu exista nicaieri pe Pamant si le-au combinat cu 2 „baze” pamantene. Si bacteria traieste bine merci.
Maine, bacteria n-o sa mai aiba nici o baza pamanteana, iar poimaine o sa se incerce, si probabil o sa se si reuseasca … la oameni.
De ce la oameni ?
Pentru ca un organism care are ADN-ul construit cu „baze” nepamantene, nu mai poate fi atacat de nici un virus pamantean !!!!
Visul celor care ne spun pe fata ca populatia pamntului trebuie redusa undeva sub 500 de milioane, se poate implini in 50 de ani !
O elita umana cu alte baze ADN, un virus „aviar” …. si gata !
Fara gloante, fara atomice, fara distrugeri …..

Pe Putin l-a lovit damblaua !

Dupa ce a exportat sau vandut (?) 1 milion de evrei in Israel, de s-au trezit aia cu rusnaci care aveau doar un strabunic evreu si ala barbat, nu femeie, acum declara ca a vazut cu ochii lui zvastici in piata Maidanului si toata presa ruseasca tipa ca in Ucraina puterea au preluat-o fascistii !!!

Si aoleu ce o sa pateasca minoritatile, precum evreii !

Pe de alta parte, masinaria de propaganda comunistoida zvoneste ca evreii au preluat puterea la Kiev !
Acum sa fim normali la cap, in piata aia or fi fost si evrei si fascisti si … calmuci si tatari si Dumnezeu mai stie ce de omenire, satula de saracie si furturile pe fata ale guvernantilor ucrainieni!

Ce este de notat, este declaratia rabinului Yaakov Dov Bleich, presedintele Federatiei Evreiesti din Ucraina, care a trimis o scrisoare deschisa liderilor rusi, cerandu-le sa puna capat agresiunii asupra Ucraine.

A doua chestie care trebuie notata, este ca abia dupa inceperea ocupatiei rusesti in Crimea, peninsula a fost impanzita de mesaje antisemite, precum graffiti pe peretii unei sinagogi din capitala Simferopol.
Rabinul Misha Kapustin spune pentru ziarul israelian „Haaretz” ca:
„Rusii au invadat ilegal si trebuie să fie întâmpinati cu opozitie”.
„Ca de obicei, evreii sunt învinuiti. Mi-e teama sa ma gândesc cum vor evolua lucrurile”, continua el.

Si eu spun de ani de zile acelasi lucru: urmeaza un nou Holocaust !
Si nu pentru ca evreii sunt de vina, ci pentru ca in toata lumea guvernantii sunt atat de imbecili, incat iar o sa dea vina pe evrei !
Si ca acum 70 de ani, n-o sa moara ceva miliardari evrei (care poate chiar comploteaza ceva mascari), ci „jidanul” ala mic si cu percini care munceste 24/24 si se roaga la Iahve tot asa, in speranta ca n-o sa moara de foame la pensie !

Modelul Rașid pentru polițaiul șef din România

Sa nu va inchipuiti ca m-a lovit damblaua si am devenit brusc filo-rus. 🙂
Dar totul are o limita, pana si in Romania !
Ia mai manati mai flacai, poate reducem si noi „administratia” la jumatate !!!

AŞA ARATĂ LEGEA ÎN RUSIA
Ruşii nu au nici DNA, nici ANI, nici DIICOT, nici alte mii de instituţii şi organisme care să lupte cu corupţia, aşa cum are România.
În schimb ruşii îl au pe Raşid Gumarovici Nurgaliev (vezi fotografia), general-colonel, ministrul Poliţiei şi al Afacerilor Interne, fost KGB-ist.
Recent, din ordinul lui Nurgaliev, toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi în frunte cu cei 340 de generali au trecut prin Comisia Specială de Reatestare Profesională care i-au verificat şi la măsele şi la portofele. Cu alte cuvinte, le-au fost controlate cunoştinţele profesionale, dar şi averile. Poliţistul care nu a fost în măsură să-şi justifice averea a rămas fără ea, considerându-se că a fost furată, iar el a luat drumul coloniilor de muncă de pe lângă Cercul Polar. Scurt.
Printre cei respinşi la examenul de reatestare pe posturi s-au aflat şi 21 de generali ruşi de poliţie.
În cele din urmă, din 1,4 milioane de poliţişti ruşi, au mai rămas 800000 ( opt sute de mii). “Puţini, dar buni!” a remarcat mulţumit ministrul Nurgaliev.
Comisiile de reexaminare au descoperit poliţişti ruşi posesori de cinci sau şase case, posesori de magazine, restaurante sau chiar hoteluri. Unii dintre ei erau chiar patroni de mici bănci.
Rashid Nurgaliev, un general extrem de respectat şi iubit de ruşi, cunoscut pentru sobrietatea şi viaţa lui austeră, a examinat listele cu respectivii ofiţeri şi a întrebat mirat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă ei milionari? Cine-i ţinea pe aceşti indivizi în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti veritabili oligarhi ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă, putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii! Vreau să văd rezultatele muncii lor!”
Ministrul Nurgaliev nu a avut ce vedea, pentru că rezultatele cu pricina nu existau. Ca atare au zburat din posturi şi cei care îi toleraseră în funcţii pe primii.
Nu ar fi rău ca exemplul ruşilor să fie preluat urgent şi de Ministerul Român de Interne, dar şi de alte ministere din România.
Există sute de mii de funcţionari români de stat (mai ales la primării şi prefecturi), de poliţişti şi militari români, de directori ai unor companii de stat, de funcţionari prin diferite ministere care dacă ar fi luaţi acum la un control serios nu şi-ar putea justifica nici măcar zece la sută din averile pe care le deţin.
Există poliţişti, jandarmi, militari şi funcţionari români care posedă la ţară adevărate moşii. Mai mult decât atât, unii au proprietăţi prin străinătate, deţin case şi hoteluri sau pensiuni. Au contractate împrumuturi la bănci de milioane de euro. Mulţi dintre ei au acţiuni la diferite companii Practic sunt multimilionari. Singura spaimă reală cu care se confruntă aceşti poliţişti şi funcţionari este, în mod paradoxal, spaima de a nu fi daţi afară din “serviciul la stat”.
Deşi România a revenit la capitalismul chiaburesc de acum o sută de ani de care este foarte mândră, noii moşieri şi chiaburi ai României nu se găsesc pe haturile şi ogoarele ţării ci prin birourile MAI sau prin inspectoratele Poliţiei şi ale Jandarmeriei.
O mafie de nivel naţional s-a format şi în sistemul militar de pensii.
O simplă privire aruncată asupra listelor de pensii militare arată diferenţe scandaloase şi absconse. Militari cu acelaşi grad primesc pensii extreme (unul de o 150 de euro, altul de 4000 de euro) sub pretextul că unul dintre ei a ieşit la pensie cu câţiva ani mai devreme decât celălalt sau că unul a avut “munci de răspundere” în timp ce altul nu a avut aşa ceva. Aşa se face că în România de azi există plutonieri cu pensii de două sau de trei ori mai mari decât ale unui colonel.
Dar mai presus decât toate acestea stă neputinţa Justiţiei române de a lua măsuri contra celor care s-au îmbogăţit prin furt şi şantaj.
Presa a făcut mare tam-tam în legătură cu cazul ministrului Dan Ioan Popescu căruia i s-a pus sechestru pe bunurile deţinute a căror provenienţă nu a putut fi justificată (circa un milion de euro).
Totuşi, respectivul nu a păţit nimic. Iar în România există sute de mii de proprietari care nu pot justifica în nici un fel vilele, terenurile, conturile de milioane de euro pe care le deţin sau lăzile burduşite cu sute de kilograme de aur cu care posesorii nemaiştiind ce să facă îşi poleiesc maşinile cu el. De ce nu verifică statul aceste averi?
Nu le verifică pentru că România nu are deocamdată un Nurgaliev.
Stan VALENTINEAN

Dezambiguizarea istoriei

De la criminal odios la erou mitologic !

Autor: Nicolae Dabija

Se spune ca Revolutia din 1917 a fost facuta de Lenin. Dar el va afla despre Revolutia Socialista (adevarata Mare Revolutie Socialista) de la 27 februarie 1917 din Rusia abia la 2 martie 1917 din ziare, cind se afla la Zurich. Ajungind acasa i-a spus N. Krupskaia: Este zguduitor! Ce surpriza! Inchipuie-ti! Trebuie sa mergem acasa, dar cum? Totul mi se pare atit de neasteptat! (in cartea lui Volkogonov, pag. 138).

Era atit de neasteptat pentru „conducatorul revolutiei proletare”: ministrii, demnitarii si tarul fusesera arestati. Altii facusera revolutia parintele caruia s-a dorit. S-a grabit sa plece spre Rusia.

In acele zile era in toi Primul Razboi Mondial.

Germania, care lupta contra Imperiului Rus isi dorea tara-rival paralizata din interior. Lenin fusese racolat de mai mult timp, impreuna cu alti „revolutionari de profesie” rusi, de catre politia secreta germana. I se sugereaza sa se intoarca in Rusia. I se dau fonduri impresionante de bani. Social-democratul german Eduard Berstein afirma: pentru a efectua revolutia din Octombrie Germania ii dase lui Lenin o suma „foarte mare, aproape incredibila”, de 50 de milioane de marci-aur. Cu acesti bani se putea face un razboi dar mite o revolutie.

Din legendarul tren blindat sau „sigilat”, daruit de nemti, inainte de a ajunge la gara Finlandeza din Petersburg, Lenin – cu „modestia” care-l caracteriza, telegrafiaza sefilor partidului bolsevic ca sosirea sa sa fie anuntata in ziarul „Pravda”, or, el nu dorea sa se intoarca ca un emigrant de duzina, ci ca un lider, de care pina la acea ora in toata Rusia n-auzisera decit o mina de oameni. In iulie 1917 Guvernul Provizoriu avea sa emita un ordin de arestare pe numele lui Lenin ca „spion german” pe baza de documente, intre ele, aflindu-se si Ordinul Bancii Imperiale Germane No. 7433, din 2 martie 1917 prin care era platit cu cincizeci de milioane de marci, dar colegul lui de liceu A. Kerenski, dorindu-si-l viitor aliat, avea sa-l salveze in ultimul moment.

Pe front in 1917 nemtii aruncau in transeele ostasilor rusi manifeste semnate de V.I.Lenin,, care spuneau: „Predati-va! Aruncati armele si intoarceti-va acasa! Principalii vostri dusmani nu se afla in transeele germane, care-s si ei muncitori ca si voi, ci in scaunele guvernamentale de la Petrograd”. Lenin devenise aliatul cel mai de nadejde al dusmanilor patriei lui.

Mii de dezertori fugeau cu tot cu arme de pe front. Lenin le promitea pace, pamint, uzine, vodca si piine, fara sa munceasca. Asta-i face pe dezertori ca Lenin sa le fie simpatic.

Cercetatorii acelei perioade sint cu totii de acord ca arestarea lui Lenin in vara sau toamna anului 1917 ar fi schimbat cursul istoriei.

Lenin ne-a fost oferit mereu drept exemplu de mare patriot rus. Dar toate actiunile i-au fost indreptate pentru a provoca infringerea tarii sale in primul razboi mondial si a pune, el si partidul sau, mina pe putere. Visa sa transforme razboiul mondial intr-un razboi civil. Specula si el, ca si comunistii de azi, pe ideea internationalismului, mai importanta ca cea de patriotism. Generalul Erich von Gudendorff, seful Statului Major German avea sa scrie: „Inlesnind calatoria lui Lenin in Rusia, guvernul nostru si-a asumat o mare raspundere. Actiunea a fost pe deplin justificata din punct de vedere militar. Trebuia sa invingem Rusia”.

Dupa ce ia puterea, Lenin ii ajuta, din interior, pe nemti sa invinga Rusia. „Decretul despre pace” din noiembrie 1917 emis de Lenin insemna, de fapt, abandonarea fronturilor cu Germania de catre armata rusa, dar si o grava tradare de catre noua Rusie a aliatilor. România se pomenise de una singura pe Frontul de Est, contra puternicelor armate ale Kaizerului. La 3 decembrie 1917, la nici o luna de la preluarea puterii, bolsevicii stabilesc legatura cu germanii, intrebindu-i care sint conditiile lor. Partea germana cere cedarea unor teritorii de peste 150 000 kilometri patrati.

Conform pacii de la Brest – Litovsk, conditiile careia Lenin i le-a dictat lui L. Trotki (Lev Bronstein, nascut la Telenesti), ajuns al doilea om dupa Lenin in vastul imperiu, ca acesta sa le accepte fara discutii: Rusia sovietica renunta la 34 la suta din populatia sa, 32 la suta din pamintul agricol, 89 la suta din minele de carbune. Buharin, care vede in aceste cedari „o tradare a revolutiei”, e numit de Lenin tradator. Intrucit Petrogradul urma a fi cedat si el benevol, Lenin muta capitala tarii la Moscova. Congresul Sovietelor voteaza la 15 martie 1918 Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk cu 724 voturi pentru, 276 – impotriva, la rugamintea lui Lenin, care totodata indemna populatia „sa nu opuna rezistenta armatei nemtilor”.

Cetatenii rusi se intrebau, nedumeriti: „Cum este posibil ca trupele Kaiserului sa vina in trenuri de pasageri, ca niste turisti si sa ocupe oras dupa oras fara nici un fel de lupta?!” Lenin isi indeplinea promisiunile luate. Dar in curind Antanta, din care facea parte si România, avea sa invinga Germania si aliatii ei. Astfel Rusia bolsevica a fost salvata de „pacea rusinoasa” de la Brest-Litovsk, semnata de Lenin, prin care Rusia raminea aproape fara de teritoriu in partea ei europeana.

Lenin ne mai era prezentat de biografii sai drept model de democratie.

In iunie 1917, cind Guvernul Provizoriu, preintimpinat de incercarea bolsevicilor de a pune mina pe putere, a interzis orice fel de demonstratii timp de trei zile, Lenin a protestat vehement, afirmind ca „in orice tara democratica organizarea unor asemenea demonstratii este un drept irevocabil al fiecarui cetatean.”

Dupa 25 octombrie 1917, insa, daca o demonstratie, un congres, o manifestare nu era aprobata de Dzerjinski, seful CEKA, Lenin ordonase ca participantii sa fie sau arestati, sau impuscati pe loc. „Revolutia” din 25 octombrie 1917, n-a fost decit o banala lovitura de palat, in ea „n-a existat nici macar un singur ranit”. In Palatul de Iarna n-au intrat, cum arata filmele sovietice, soldati bolsevici, ci „o multime zdrentaroasa si furioasa, care s-a comportat cu violenta caracteristica unor astfel de gloate” (in cartea lui D. Volkogonov, la pag. 192). A fost o trecere pasnica a puterii de la un Guvern Provizoriu la altul, care urma sa fie si el la fel de provizoriu, cum se credea atunci. „Semana mai degraba cu o schimbare a garzii”, isi va aminti bolsevicul Suhanov. A doua zi insa Petersburgul se trezi intr-o alta tara, intr-o alta lume, intr-o alta epoca. Cea a inceputului unui dezastru care nici acum, la 2004, inca nu s-a incheiat.

Desi e oferit drept exemplu de rus veritabil (Maiakovski zicea: „ß ðóññêèé áû âûó÷èë ãîëüêî çà òî, ÷òî èì ðàçãîâàðèâàë Ëåíèí»), Lenin ii ura pe rusi. Iar asa zisa «revolutie din Octombrie» din 1917 a fost una orientata contra poporului rus. Din componenta primului Birou Politic, constituit la 25 martie 1919, din care facusera parte 5 membri permanenti: Lenin (Ulianov), Kamenev (Rozenfeld), Krestinski, Stalin (Djugasvili), Trotki (Bronstein), nici unul nu era rus.

Alti conducatori importanti: Dzerjinski (polonez), Zinoviev (evreu, numele adevarat Radomyslski), Ordjonikidze (gruzin), Sverdlov (evreu), Rakovski (bulgar din România), Enukidze (gruzin), Linacearski (polonez), Aitakov (turkmen), Rudzutac (leton), Mikoian (armean), Smidt (neamt), Kaganovici (evreu), Radek (evreu), Smilga (leton), Stucika (leton), Kosior (polonez) etc. erau selectati din minoritatile asuprite de imperiul tarist.

Astfel Dumnezeu batea Rusia pentru lacomia ei de a se fi latit fara scrupule peste alte neamuri. Din cei 500 de comisari ai poporului ai RSFSR de la sfirsitul lui 1917 – 475 erau nerusi si doar 25 dintre ei – de regula muncitori necarturari – apartineau poporului pe care pretindeau ca-l reprezinta.

V.I.Lenin, fiind evreu dupa mama – care era fiica lui Izrael Moisevici Blank din Jitomir, si calmâc dupa tata, bunica lui, Anna Alexeevna Smirnova, fiind o calmaca botezata, nu avea incredere in rusi. Dupa revolutie recomanda „sarcinile de mare exigenta intelectuala sa fie incredintate strainilor, in special evreilor si sa se lase treburile simple pe seama „prostilor de rusi” (citatul e reprodus de sora mai mare a lui Ilici, Ana Elizarova, care, intre altele, ii scria lui Stalin: „Probabil ca nu e un secret pentru dumneavoastra faptul ca bunicul nostru provenea dintr-o familie de evrei saraci, ca era, asa cum se mentioneaza in certificatul de botez, fiul unui mesceanin din Jitomir, Moise Blenk.”. Intr-o discutie cu L. Trotki, Lenin a spus: „Rusii sint prea blinzi, as putea spune chiar blegi”, de aceea nu merita sa li se dea functii importante (in cartea lui D. Volkogonov, pag. 293). Intr-o scrisoare adresata in toamna lui 1920 lituanianului Jean Berzin numea poporul pe care-l conducea: „idiotii de rusi”.

Marelui scriitor rus Maxim Gorki i-a zis: „Un rus inteligent este aproape intotdeauna un evreu sau un rus cu singe evreiesc”.

Asa se explica ascensiunea ametitoare a basarabenilor Mihail Frunze, (ministru de razboi al URSS intre 26 ianuarie si 31 octombrie 1925), Serghei Lazo, comandant al frontului din Transbaicalia, Grigore Kotovski, comandant al Armatei 2 de Cavalerie, Iona Iakir, comandant de armata de rangul I, comandant al districtului militar Kiev si Ucraina, Ivan Fedko, comandant de armata de rangul I, Val Zarzar, comandant de corp de armata, Ion Secrieru, sef al Directiei principale de artilerie a Armatei Rosii s.a. la cirma in deriva a noului imperiu, meritul lor mare fiind si faptul ca erau nerusi.

Timp de aproape un secol s-a vorbit despre „bunatatea” legendara a lui Ilici. Dar nu Stalin a fost cel care a declansat executiile in masa, ci Lenin. Stalin doar le-a continuat. Exista ordine de spinzuratoare, de impuscare, de inchidere a mii de oameni in lagare de concentrare, scrise personal de „cel mai bun dintre buni”- V.I.Lenin. La sugestia lui Lenin in decembrie 1917 e creata CEKA – Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei si Sabotajului, careia i se acorda drepturi nelimitate. Decretul lui „Despre teroarea rosie” mentioneaza: „Este esential ca Republica Sovietica sa fie aparata de dusmanul de clasa prin izolarea acestuia in lagare de concentrare, iar toti cei implicati in conspiratiile si rebeliunile alb – gardiste sa fie impuscati”. Nu cadeau sub incidenta acestui decret doar membrii partidului bolsevic, in rest CEKA avea dreptul sa aresteze si sa lichideze pe loc pe oricine. Tot el i-a scris lui Dzerjinski ca arestarile sa se opereze in timpul noptii, Lenin inventind si termenul de „dusman al poporului”. Acest razboi contra poporului rus si a celorlalte popoare din URSS inceput de Lenin a continuat pina la moartea lui Stalin din 1953. Au murit in el 66 de milioane de cetateni. Mai multi decit reprezentantii tarilor Europei pe toate cimpurile celor doua razboaie mondiale din secolul XX. Acesta e cel mai mare pacat al lui Lenin si al partidului comunist din ex-URSS. Teroarea de stat declansata de Lenin avea un singur scop: ca el sa ramina la putere cu orice pret. Chiar cu pretul disparitiei tuturor cetatenilor statului pe care si-l dorea al sau si dincolo de moarte. El, dupa marturiile celora care l-au cunoscut, „actiona si ca anchetator, si ca procuror si judecator”. Lenin recunostea o singura clasa – proletariatul. Celelalte urmau a fi lichidate, inclusiv taranimea. Despre ultima a spus ca „planul de stringere a grinelor cu ajutorul mitralierelor este stralucit”, tot el dind „pretioasa indicatie: „Spinzurati-i pe conducatorii cercurilor chiaburesti”. Sau: „Impuscati-i pe conspiratori si sovaielnici fara sa intrebati pe nimeni” (p. 304). La indicatia lui, participantii rascoalei taranesti din regiunea Tambov au fost ucisi in august 1921 cu zecile de mii – tarani, femei, copii, batrini neajutorati – laolalta – cu gaze asfixiante, interzise inca de pe atunci de forurile internationale.

Intelectualitatea era considerata parazitara, preotimea – „contrarevolutionara”, burghezia – „ex-popor”, taranimea – salbateca.

In foametea din anii 1921-1922 murisera peste 25 de milioane de oameni. Dar in acelasi timp, la indicatiile sadiste ale lui Lenin, tara trimite sute de tone de grine, bani, aur, obiecte de valoare etc. partidelor comuniste din strainatate ca acestea sa declanseze „revolutia mondiala”. La 7 decembrie 1922 Biroul Politic, sub presedintia lui Lenin, decide sa exporte aproape un milion de tone de griu peste hotare – pentru a infiinta cit mai multe partide comuniste in Europa. „Grija” lui cea mare nu era propriul popor, ci extinderea terorismului mondial.

Intr-o telegrama din 1918 trimisa lui Stalin, Lenin scria: „Este timpul sa incurajam declansarea revolutiei din Italia. Dupa parerea mea, acest lucru presupune sovietizarea Ungariei, poate si a tarilor cehe si a României”.

Sovietizarea României a fost una dintre preocuparile leninistilor moscoviti din toate timpurile. Desi pina la 1917 Lenin mentiona in lucrarile sale ca Basarabia e teritoriu care apartine României, „…la periferiile Rusiei locuiesc finlandezi, polonezi, români…” etc), dupa preluarea puterii se razgândeste si la 12 aprilie si 18 aprilie 1918, la citeva saptamini, dupa ce Sfatul Tarii votase unirea Basarabiei cu România, Guvernul condus de el protesteaza, in viziunea lui Lenin, desi votarea a fost „o manifestare a vointei poporului”, ea „este in flagranta contradictie cu normele dreptului international”, dind indicatii – caz unic in experienta diplomatica mondiala –sa fie imediat arestat ambasadorul român la Petrograd, Diamandi.

Intr-o telegrama trimisa la 5 mai 1919 presedintelui Republicii Sovietice Ucrainene, Cristian Rakovski, românul bulgar, care pina la 1918 in zeci de articole si cuvintari vorbise ca Basarabia e pamint românesc, cotropit de Rusia tarista, Lenin il apostrofeaza pentru abuzuri la Lugansk, condamnind intr-un fel si dorinta expansionista a Ucrainei de a ataca si cuceri România. In aceeasi perioada Grigore Kotovski se lauda plin de grandomanie ca daca n-ar fi existat disciplina militara ar fi trecut de mult Nistrul cu cele citeva sute de cavaleristi ai sai ca sa „elibereze” România de sub calciiul boierilor si mosierilor exploatatori (Åíöèêëîïåäè÷eñêèé ñëîâàðü Ãðàíàò, Moscova 1927, pag. 218, in articolul despre Gr. Kotovski, unde acesta e numit cu drag de autori, intre altele, „óãîëîâíûé ãåðîé è áàíäèòñêèé áàòüêà”).

Lenin, care-si zicea in anchete ca profesia sa ar fi cea de „scriitor” si care, deci, se considera intelectual, va spune despre toata intelectualitatea rusa: reprezentantii acesteia „…cred ca sint creierul natiunii. In realitate, nu sint creierul, ci dejectiile ei («ãàâíî íàöèè») (pag. 393). El afirmase nu odata ca intelectualitatea trebuie lichidata, iar literatura sa fie o anexa a partidului bolsevic: „problema literaturii trebuie sa devina parte componenta a muncii de partid”. Despre L. Tolstoi va zice ca e „mosier”, un idiot intru Hristos”, despre V. Korolenko: e „un felistin jalnic”, despre M. Gorki, ca „mai crede in Tatuca Tarul”. La sugestia lui se ia decizia ca elita intelectualitatii ruse sa fie expulzata peste hotare, iar intelectualitatea ucraineana „sa fie deportata in zone indepartate ale RSFSR” din Siberia. Cele mai cunoscute nume ale lumii culturale si stiintifice – Saliapin, Bunin, Berdeaiev, Kandinsky, Chagal, Stravinski etc., etc., etc. isi parasesc patria.

Partidul a decis si soarta celor ramasi: el hotara cine si ce sa scrie, cine avea dreptul sa publice, cine putea fi laudat sau criticat, cine – decorat, cui sa i se dea onorarii grase etc. Si totul se facea in functie nu de talentul, ci de servilismul artistului sau scriitorului. Se mai spunea ca V.I.Lenin „iubea foarte mult teatrul”. Dar Lenin n-a fost niciodata la nici un spectacol. Au fost cu Krupskaia de vreo 2-3 ori pe cind se aflau la Berna, in strainatate, dar, marturiseste consoarta sa, „mergeam la teatru si plecam dupa primul act”. Deci, acest om care n-a vazut la viata lui nici o piesa pina la capat va propune dupa revolutie sa fie inchis Bolsoi Teatr – mindria Rusiei din toate vremurile – cu indicatia stricta: „Se vor pastra doar citeva zeci de artisti la Moscova si la Petrograd ca sa dea spectacole (ca dansatori si cintareti) pe baza de autofinantare” in fata clasei muncitoare. In rest toti marii artisti (inclusiv I. Saliapin) sint disponibilizati, ca inutili cauzei revolutiei.

Lenin, ca intelectual care dispretuia intelectualii si ca scriitor care dispretuia scriitorii, stia: cu cit nivelul intelectual al maselor va fi mai scazut, cu atit acestea vor putea fi mai usor manipulate.

Lenin ii cere mereu lui Dzerjinski liste cu intelectualii care constituiau un pericol pentru revolutie, seful GPU incluzind in ele toata elita societatii ruse. Listele contin: numele a mii de profesori ai institutiilor superioare de invatamint, scriitori, artisti, medici, ingineri etc. Toti acestia sint suiti cu sila in trenuri, vapoare si expulzati din tara.

Lenin a lichidat toate partidele din Rusia, instaurind dictatura unui singur partid, cel bolsevic. Tot el creeaza CeKa, cu puteri nelimitate. CeKa era stat in stat. Indicatiile erau urmatoarele: „Daca vedeti pe cineva destept, imbracat cuviincios si care vorbeste corect ruseste –impuscati-l pe loc, pentru ca nu-i de-al nostru”.

Biserica Ortodoxa Rusa avea trecut pina nu demult (poate-l mai are si azi) numele lui Lenin in calendarele sale, care era pomenit obligatoriu la slujbele de la 22 aprilie.

Dar n-a fost om care sa-l fi urit cel mai mult pe Dumnezeu, caruia a si incercat intr-un fel dupa 1917 sa-i ia locul. I se laudase bolsevicului G. M. Krjijanovski ca inca in clasa a cincea „mi-am smuls crucea de la git si am aruncat-o in lada de gunoi”. Ii numea pe preoti „contrarevolutionari in sutane”. Cere de la CeKa rapoarte despre „reprimarea revolutionara a preotilor si a altor functionari religiosi”; iar la 4 mai 1922 emite un decret oficial care consfintea „pedeapsa cu moartea pentru preoti”. Indicatiile lui Lenin erau clare: – cine purta haina preoteasca trebuia impuscat sau cel putin arestat. El va scrie in 1922, intr-o scrisoare adresata Biroului Politic: „Cu cit va fi mai mare numarul victimelor din rindul clericilor reactionari si burghezi, cu atit mai bine”. Intr-o alta scrisoare din acelasi an va indica: „Cu cât impuscam mai multi preoti, cu atât mai bine”. La 22 martie 1922 gaseste de cuviinta sa ceara la sedinta Biroului Politic „arestarea sinodului si a patriarhului” Bisericii Ortodoxe. Patriotul Tihon e arestat si va muri in curind pentru ca el „si banda lui se opun fatis preluarii bunurilor bisericesti”. Sint confiscate raclele sfintilor rusi: Sf. Serghei din Radonej, Sf. Barnabas din Vetluga etc., care sint dezbracate de aur si argint si profanate, zeci de tone de aur si argint, diamante, obiecte de pret sint rupte de pe icoane, scoase din biserici, topite si vindute in strainatate pentru sprijinirea partidelor comuniste din diverse tari. Din 1918 pina in 1924 au fost impuscati „intre paisprezece si douazeci de mii de clerici si laici activi” (la Volkogonov, pag. 411). Din cele 80 000 de biserici mai functionau 11 525. Prin decret a fost interzisa bataia de clopote pe tot intinsul „tarii lui Ilici”.

Orasul Simbirsk, in care se nascuse V. Lenin, avea in 1917 zeci de biserici, catedrale si manastiri. In urmatorii ani toate cladirile de cult, intre care si biserica in care a fost botezat Lenin, au fost aruncate in aer. Cimitirele au fost rase de buldozere, in cimitirul Pokrovski a fost lasat neatins doar un mormânt, cel al lui Ilia Nicolaevici Ulianov, tatal acestui monstru, caruia insa i-a fost distrusa crucea, inlocuita cu un insemn bolsevic.

Tara avea nevoie de alta religie si de alti dumnezei. Religie noua, in conceptia lui Lenin, urma sa fie ideea comunist-bolsevica, iar noul dumnezeu era gata sa devina chiar el, paranoicul din Simbirsk.

Se sustine, fals, ca Lenin era de o „modestie legendara”. Dar inca in timpul vietii sale, atit el, cit si confratii sai de la conducere, de cum au ajuns la Putere, botezau orase cu numele lor, isi ridicau monumente, plateau scriitori care sa scrie carti despre ei, pictori care sa le faca portrete, tot ei s-au mutat in apartamentele tarilor din Kremlin, isi editau operele complete (unele nescrise) etc. In 1922 la ordinul lui V.I.Lenin, i se ridica statui „lui V.I.Lenin in orasele Simbirsk, Jitomir, Iaroslav”, iar in anul urmator inca in vreo 30 de localitati. De mentionat faptul ca „modestul” conducator pierdea zile intregi ca sa pozeze armatei de sculptori care urmau sa-l imortalizeze. Inca in iulie 1918, la sugestia lui Lenin, academicianul Pokrovski prezentase Sovnarkomului un raport in care cerea inaltarea „a cincizeci de monumente inchinate activitatii revolutionare”. Pentru ca ridicarea statuiilor noilor lideri intirzie, Lenin ii telegrafiaza lui Lunacearski: „Am ascultat raportul lui Vinogradov despre busturi si monumente si sint profund indignat. Te admonestez pentru neglijenta dumitale criminala. Sa-mi trimiti de urgenta lista vinovatilor pentru a fi trimisi in judecata. Rusine sabotorilor si tilharilor”. Vreo duzina de activisti, sculptori, pictori, arhitecti „sabotori”, care intirziasera sa-i inalte statui au fost impuscati.

Pe urma a mers totul mai bine: de „modestia” lui Lenin avea grija alt „mare modest” – I.V. Stalin, care in 1924 a sugerat sanctificarea lui Lenin cu indicatia, ca „in fiecare localitate din URSS sa fie inaltat cite un monument dedicat conducatorului proletariatului mondial”. In 1990 in fosta URSS existau peste 2.000.000 de monumente, statui, busturi amenajate dedicate lui V.I. Lenin. Pentru edificarea acestora se platisera atitia bani citi ar fi fost necesari pentru construirea a 2.000.000 de apartamente. Locuinte – pentru aproape un sfert de tara.

Tot ce-a spus Lenin era minciuna sfruntata. La 1 mai 1919 a declarat in fata multimii adunate in Piata Rosie: „Cei mai multi dintre Dumneavoastra, cei care inca nu aveti treizeci-treizeci si cinci de ani veti vedea inflorind comunismul”.

La Congresul al III-lea al tineretului comunist din 1921 preia minciuna: „Generatia care are azi cincisprezece ani va trai peste 10 ani sau douazeci intr-o societate comunista”. Hrusciov avea sa ne fixeze si el o data pentru venirea comunismului pe pamint: 1981. Voronin ne zice, ca daca-l lasam sa conduca tara inca 50 de ani, ne va arata si dinsul cum arata comunismul. Baliverne ca toate balivernele! Or, comunistii stiu doar sa minta convingator.

Lenin a murit acum 80 de ani.

Autopsia a dovedit ca moartea lui Lenin a fost provocata de „o afectiune incurabila a vaselor sangvine”, consecinta a unui sifilis netratat in tineretea „revolutionara”.

Marele Sifilitic, cum i se zicea la Zurich, era – cum au scris, intre primii revolutionari bulgari, cu marturii care au fost reproduse acum citiva ani in presa de pe mapamond, inclusiv in „Literatura si arta” – homosexual si in exilurile sale de la Razliv sau Siberia n-o lua pe Nadejda Konstantinovna Krupskaia, ci pe „frumuselul” Griska Zinoviev.

Scriitorul rus Ilia Ehrenburg mentiona cu ironie: „E de ajuns sa te uiti la Krupskaia, ca sa-ti dai seama ca pe Lenin nu l-au interesat femeile”. Dar poate s-a si casatorit cu Krupskaia, tocmai pentru ca semana leit cu un barbat matahalos?!

Savantii sovietici au creat dupa moartea lui Lenin un Institut special care sa-i studieze creierul. (Institutul Creierului lui V.I.Lenin, condus de Vogt), desi creierul la moartea lui in urma bolii era „cit o nuca”. Si nu prea era ce studia.

Dar V.I.Lenin se tragea dintr-o familie cu grave boli de creier, tatal sau isi pierduse facultatile mintale in jurul virstei de 40 de ani. Se stie ca V.I.Lenin a murit nebun: in ultimii ani de viata latra ca un ciine, in loc sa vorbeasca – scheuna jalnic, uitase sa citeasca si sa scrie, medicul Kojevnikov la 11 martie 1923 nota in jurnalul sau ca maretul orator „spunea „nu” unde trebuia sa spuna „da” si invers. Krupskaia e cea care il invata de la o vreme sa vorbeasca. In 1923 deprinsese doar citeva cuvinte. Iata cuvintele cele mai importante ale limbii pe care reusise sa le insuseasca dupa luni de truda: „celula” (de inchisoare), „congres”, „taran”, „muncitor”, „popor” si „revolutie”.

„Lenin a murit, dar fapta lui este vie”, zic comunistii.

Atita timp cit faptele unui degenerat vor fi „vii” si luate drept modele, cit schizofreniile lui politice vor continua sa fie calauze pentru niste indivizi, care cred ca omul poate fi fericit numai intr-o cazarma, iar marile lui crime vor fi calificate drept „merite in fata istoriei”, pentru ca „orice crima in numele revolutiei este morala”, (citata din V.I.Lenin), atita timp cit dintr-un om avid de sine se va face un sfint infailibil, o icoana la care sa se inchine generatii, – aceasta orbire evidenta nu poate fi decit o pedeapsa a lui Dumnezeu.

Iar comunistii de azi, care se considera continuatorii lui Lenin, ar trebui sa poarte deopotriva raspundere si pentru crimele lui. Care sint enorme.

Revolutiile comuniste au toate ca una drept mobil banala invidie omeneasca: cei care n-au vor sa aiba ca si cei care au, dar fara sa munceasca. Daca ar fi sa rezumam vastele invataturi ale lui Lenin, acestea ar fi citeva:

Daca doresti sa ai ceva – ucide-l pe cel care are acel ceva si acel ceva va fi al tau!

In numele viitorului luminos – sa impuscam zece, o suta de milioane de oameni, „sa nu ne oprim indiferent de numarul mortilor” (Lenin), chiar daca nu vor ramâne decit citeva sute de mii, care merita cu adevarat sa fie fericite.

„Interesul maselor” poate fi folosit doar in interes propriu. Impuscati masele, invocind interesele maselor! Propovaduiti fara incetare ca statul trebuie sa fie condus de popor, si conduceti-l in numele lui, fara sa mai consultati poporul!

Unui comunist totul ii este permis. Orice ticalosie facuta de un comunist este morala, si orice ticalos daca-i comunist este un erou. (Acestor idei Lenin le-a dat rostire la Congresul Comsomolului din 1919: „Noi nu credem in moralitatea eterna si consideram perimate toate povestile despre moralitate!”). Cit si intr-o discutie cu bolsevicul Vladimir Voitinski, unde a precizat nevoia de ticalosi a bolsevicilor: „Partidul nu este o scoala pentru doamne… un ticalos poate sa fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru ca e ticalos”.

Toate metodele propuse de Lenin pentru a schimba fata lumii sint metode teroriste. V.I.Lenin a fost parintele terorismului mondial. De-o mie de ori mai periculos ca Ben-Ladin, Carlos „Sacalul” sau Igor Smirnov, nepotul lui din flori.

Venirea lui V.I.Lenin la putere in Rusia anului 1917 a insemnat un blestem pentru aceasta tara si pentru tarile peste care acest vast imperiu s-a latit sau a venit in atingere. El a aruncat dezvoltarea acestei tari, dar si a tarilor carora le-au fost impuse ideile leniniste, cu o suta de ani inapoi. Timp, se pare, pentru unele popoare irecuperabil.

Cit unii vor incerca sa ne faca sa mai credem ca ideile lui Lenin ne pot face fericiti vreodata, iar noi ii vom si crede – vom fi un popor condamnat, cu un destin ratat, scos in afara istoriei de istoria insasi.


Blog Stats

  • 100.309 hits

Categori

counters for web pages

Top Clicks

  • Niciunul

Introduceti adresa de Email aici.