Posts Tagged 'inflatie'

Modelul Rașid pentru polițaiul șef din România

Sa nu va inchipuiti ca m-a lovit damblaua si am devenit brusc filo-rus. 🙂
Dar totul are o limita, pana si in Romania !
Ia mai manati mai flacai, poate reducem si noi „administratia” la jumatate !!!

AŞA ARATĂ LEGEA ÎN RUSIA
Ruşii nu au nici DNA, nici ANI, nici DIICOT, nici alte mii de instituţii şi organisme care să lupte cu corupţia, aşa cum are România.
În schimb ruşii îl au pe Raşid Gumarovici Nurgaliev (vezi fotografia), general-colonel, ministrul Poliţiei şi al Afacerilor Interne, fost KGB-ist.
Recent, din ordinul lui Nurgaliev, toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi în frunte cu cei 340 de generali au trecut prin Comisia Specială de Reatestare Profesională care i-au verificat şi la măsele şi la portofele. Cu alte cuvinte, le-au fost controlate cunoştinţele profesionale, dar şi averile. Poliţistul care nu a fost în măsură să-şi justifice averea a rămas fără ea, considerându-se că a fost furată, iar el a luat drumul coloniilor de muncă de pe lângă Cercul Polar. Scurt.
Printre cei respinşi la examenul de reatestare pe posturi s-au aflat şi 21 de generali ruşi de poliţie.
În cele din urmă, din 1,4 milioane de poliţişti ruşi, au mai rămas 800000 ( opt sute de mii). “Puţini, dar buni!” a remarcat mulţumit ministrul Nurgaliev.
Comisiile de reexaminare au descoperit poliţişti ruşi posesori de cinci sau şase case, posesori de magazine, restaurante sau chiar hoteluri. Unii dintre ei erau chiar patroni de mici bănci.
Rashid Nurgaliev, un general extrem de respectat şi iubit de ruşi, cunoscut pentru sobrietatea şi viaţa lui austeră, a examinat listele cu respectivii ofiţeri şi a întrebat mirat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă ei milionari? Cine-i ţinea pe aceşti indivizi în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti veritabili oligarhi ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă, putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii! Vreau să văd rezultatele muncii lor!”
Ministrul Nurgaliev nu a avut ce vedea, pentru că rezultatele cu pricina nu existau. Ca atare au zburat din posturi şi cei care îi toleraseră în funcţii pe primii.
Nu ar fi rău ca exemplul ruşilor să fie preluat urgent şi de Ministerul Român de Interne, dar şi de alte ministere din România.
Există sute de mii de funcţionari români de stat (mai ales la primării şi prefecturi), de poliţişti şi militari români, de directori ai unor companii de stat, de funcţionari prin diferite ministere care dacă ar fi luaţi acum la un control serios nu şi-ar putea justifica nici măcar zece la sută din averile pe care le deţin.
Există poliţişti, jandarmi, militari şi funcţionari români care posedă la ţară adevărate moşii. Mai mult decât atât, unii au proprietăţi prin străinătate, deţin case şi hoteluri sau pensiuni. Au contractate împrumuturi la bănci de milioane de euro. Mulţi dintre ei au acţiuni la diferite companii Practic sunt multimilionari. Singura spaimă reală cu care se confruntă aceşti poliţişti şi funcţionari este, în mod paradoxal, spaima de a nu fi daţi afară din “serviciul la stat”.
Deşi România a revenit la capitalismul chiaburesc de acum o sută de ani de care este foarte mândră, noii moşieri şi chiaburi ai României nu se găsesc pe haturile şi ogoarele ţării ci prin birourile MAI sau prin inspectoratele Poliţiei şi ale Jandarmeriei.
O mafie de nivel naţional s-a format şi în sistemul militar de pensii.
O simplă privire aruncată asupra listelor de pensii militare arată diferenţe scandaloase şi absconse. Militari cu acelaşi grad primesc pensii extreme (unul de o 150 de euro, altul de 4000 de euro) sub pretextul că unul dintre ei a ieşit la pensie cu câţiva ani mai devreme decât celălalt sau că unul a avut “munci de răspundere” în timp ce altul nu a avut aşa ceva. Aşa se face că în România de azi există plutonieri cu pensii de două sau de trei ori mai mari decât ale unui colonel.
Dar mai presus decât toate acestea stă neputinţa Justiţiei române de a lua măsuri contra celor care s-au îmbogăţit prin furt şi şantaj.
Presa a făcut mare tam-tam în legătură cu cazul ministrului Dan Ioan Popescu căruia i s-a pus sechestru pe bunurile deţinute a căror provenienţă nu a putut fi justificată (circa un milion de euro).
Totuşi, respectivul nu a păţit nimic. Iar în România există sute de mii de proprietari care nu pot justifica în nici un fel vilele, terenurile, conturile de milioane de euro pe care le deţin sau lăzile burduşite cu sute de kilograme de aur cu care posesorii nemaiştiind ce să facă îşi poleiesc maşinile cu el. De ce nu verifică statul aceste averi?
Nu le verifică pentru că România nu are deocamdată un Nurgaliev.
Stan VALENTINEAN

Reclame

La rivolutie ma …… !

Cica nu scriu destul pe aici. Acum ce sa zic ? Imi fac rusinat autocritica si promit sa fiu promt cu publicarea Legii privind Nationalizarea fabricilor, uzinelor, caselor si masinilor.
Ca de cand legea se face in strada, atat iese din mintea „colectivista stradal”, intrucat tot romanu viseaza sa se plimbe cu masina de serviciu la Sinaia si sa stea in locuinta RAPPS la Snagov ! Acum nu va ofuscati degeaba, ca aia din piata nu sunt prosti, doar le e foame iar un instinct atat de atvic, de primar, ii scuteste de orice responsabilitate.
PROSTI, dar nu oricum, ci facuti gramada ca o balega mustoasa, zemoasa si moldoveneasca strivita in mijlocul soselei de rotile unei basculate, sunt politicienii ! N-am sa inteleg niciodata ce-a fost in capul celor 4 crai de la rasarit, cand s-au hotarat sa mearga la Universitate.
Dar asa ca exercitiu de stil pot sa incerc:

1. Domnul Lis, de-a dreptul sinuncigas ca orice domn ajuns la senectute si roza, nu doamna si nici trandafirul, ci starea sociala cu acel „scle” in capul bietei roze, a vrut sa-i MAI spuna macar UN bucurestean: „Sa traiti domn Primar”, inainte sa crape.
Nu bucuresteanul, domnul Lis.
Norocul lui ca nu l-a recunoscut nimeni, ca doar de un infarct politic in piata, mai duceam lipsa.

2. Irinel cel cu blana pe el, a vrut sa-si testeze noile izmene prezidentiale la impactul cu populatia feminina dintre Teatrul National si Universitate.
Ca altfel, de ce-ar fi aparut acolo ?
Greseala mare, intrucat ultrasii au furat nu numai bordurile ci si trotuarele, asa ca doamnele vizate probabil de ‘nealui si-au facut CRUCE si s-au mutat in zone cu pavele DE PIATRA, care „e” mult mai sanatoase decat „marmorele lu Videanu”
Expeditia lui Irinel in „jungla universitara” a avut un singur rezultat, s-a intors cu izmana rupt’n tur, acasa !
Adio izmene prezidentiale !

2bis. Bis, pentru ca DD nu merita un punct intreg, unic si dedicat, nici macar in balbaiala asta a mea, daramite in atentia populatiei.
Oricum, am remarcat ca e mai iute de picior ca Irinel si la primul HUOOoo a disparut precum nea Ghita in ceata, ….. dar are scuze.
E mai mai firav si la fire si la stat si nici nu e asa blanos ca Irinel, adica ar fi simtit coatele alegatorilor drept in vot, pardon bot.
Asa ca se infunda repejor in canale lui, unde vorbeste si acum de unul singur cu bucuria ca are 2 „echoiasi” dragalasi care-l pupa n’bot(vot) si-i papa tot.

3. Si bomboana pe coliva, Nea Lotzi liberalul, o uitat de polinco ce-l astepta pe masa, acasa si s-a dus sa se abureasca cu aerul manifeSTATIEI de la Universitate. Ca pana acolo se auzeau huiduielile ambetatilor admiratori ai polinco-liberalismului.
Asa ca a fugit repede cu insotitori cu tot, sa raporteze la Imparatia Liberala ca e treaba lunga, groasa si nervoasa. In consecinta, gradinarul sef de lot a hotarat sa-si tina crinuletii la adapost de vanturile verbale ale populatiei universitare, taman in Piata Victoriei si a dat vina pe administratia basesciana a lui Oprescu, care nu-l lasa sa marsaluiasca victorios pana la Teatrul National !
De parca i-a pasat cuiva, vro’data de vro autorizatie in tara asta. 🙂
Si s-avem pardon liberalii vor la Guvern-are, nu la competitii universitare, asa ca au la Victoriei pe stanga si parcare, ca tot o carmesc incet, incet, catre … FSN fost PCR.

Eu imi permit sa-i sugerez Maestrului Beligan, sa iasa impreuna cu onor colegii domniei sale pe platoul din fata teatrului si sa joace „O scrisoare pierduta” ….
Poate asa, se mai trezesc unii, ca din cate vad eu se vinde turmentare la greu in toata zona. Si la sticla si la pet, ca-i acelasi marafet.
Iar daca se molipsesc si jandarmii cu ce se vinde prin zona, ca de oameni „e” si ei ….

Sunt mult mai curios ce-o sa faca matusalemicul domn Iliescu, care proaspat alezat si resapat, pe Titulescu de la Monte Carlo l-a chemat.
Nervos ca nu mai se poate hatana prin Monte Carlo cale de 40K euroi, piticul Titulescu a tamponat o ziarista de la televiziunea de casa a PSD, careia i-a spus ca e „dusa”.
Acum eu n-am inteles ce vroia sa sugereze ‘nealui sau cum e cu complimentul asta facut damelor.
Ca una e sa fii dusa cu pluta si alta e sa fii dusa pur si simplu la procuror, de exemplu.
Situatie in care, important este cine te duce, ca daca te duce procurorul la el ….. e penala treaba ! :)))

E clar, iar au dat americanii cu gaze revolutionare prin Romania, daca pana si Rebengiuc a uitat de politichie si s-anfipt in gatul Stelei Popescu, iar Monitorul Oficial pune pe hartie ca nr. 34 e din 16 DECEMBRIE 2012, in loc de 16 ianuarie.

Cum esti prostit zilnic !

Zece strategii de manipulare a poporului !
de Noam Chomsky, un evreu anarhist.

1. A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici „un timp pentru gândire” scrie Chomsky.

2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.
Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.

3. Strategia „în degradeu”.
Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia actiunii cu date diferite.
O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.
Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ’’de 12 ani” ?Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.
Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.
A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.
A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovatirea.
A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !

10. A cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.
Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.

Ecologia si Holocaustul

Tot raul spre bine, ar putea zice cineva, dar depinde cat de mare este raul.

Dupa ce a dat tun peste tun in domeniul financiar si a saracit America, Goldman Sachs pregateste tunul ecologic.

Cum aurul a sarit de 1.000$ uncia si se prognozeaza ca o sa bata spre 2.000 iar petrolul o sa sara si el de 100$, cea mai tare investitie speculativa devine ecologia.

Deci, ce poti cumpara acum foarte ieftin si vinde foarte scump peste 5 ani ?
„Creditele de carbon” !

Dar ce e si mai rentabil ?
Sa fi actionar la bursa creditelor de carbon, adica la Chicago Climate Exchange, unde Goldman detine nici mai mult nici mai putin decat 10% din actiuni !

Cum „prietenii” se rasplatesc, dupa ce a contribuit cu 0,99 Milioane de $ la campania lui Obama (cea mai mare contributie particulara), Goldman asteapta aprobarea legislatiei „verzi” privind „creditele de carbon” si cotelor de emisie permise, pe diverse industrii, legislatie la care a contribuit major, la capitolele „interesante”.
Ce trebuie explicat este ca numarul de credite este fix iar cotele vor scadea in mod constant.
Deci cine cumpara acum, poate vinde peste 5 ani, la de 100 sau de 1.000 de ori pretul initial.

„Balonul” ecologist al „creditelor de carbon” o sa plezneasca inevitabil, ca orice actiune PUR SPECULATIVA, pentru ca interseul este prabusirea acestuia la fel ca in cazul baloanelor numite Internet si a initiativei „Case pentru toti americanii” !
Dar nu inainte ca Goldman, la fel ca in cazul ultimilor baloane mentionate, sa se retraga lasand pe altii sa plateasca in locul lui.
Dupa, se va repeta scenariul cu „e prea mare” ca sa o lasam sa se prabuseasca si alte mii de miliarde din bugetul SUA vor ajunge in buzunarele stim noi cui !

Faptul ca populatia/populatiile trebuie sa saraceasca este in fapt interesul major al oricarui capitalist si destinul „idiotilor utili” din patura mijlocie, care spera sa se imbogateasca jucand pe Bursa.

Nenorocirea este ca Doamna Istoria ne arata niste lucruri:
1. Astfel de operatiuni financiare si acumularea peste masura de putere si averi, duc la condamnarea in masa a unei etnii.
2. Cand balonul tolerantei se sparge, se lasa cu Holocaust-uri in care cad victime amaratii etniei si nu cei imbogatiti prin manipularea guvernelor si a legislatiilor.
3. Spania a dezincriminat de 2 ani negarea Holocaustului.
4. Domnilor ecologisti verificati de unde va vin banii !


Blog Stats

  • 98.758 hits

Categori

counters for web pages

Top Clicks

  • Niciunul

Introduceti adresa de Email aici.

Reclame