Posts Tagged 'comunism'

Tactica si strategia

In dimineata asta le-am vazut pe toate.
De comentarii vorbesc si vorbesc cu sens negativ.
De la Nic Cocarlea, care plange pe umarul jandarmilor, la Hari Bucur-Marcu, care acuza doct/stiintific jandarmeria, si pana la Adrian Câciu care exulta de bucurie dupa puseul de frica ce il determinase sa declare ca pleaca „in refugiu” pana Luni.
Adevarul, breeeee …., este ca v-au facut ca la carte.
Nimic n-a fost intmplator.
V-au atatat de la inceput ca sa va faca sa iesiti la bataie, au sacrificat oameni ca sa aiba victime si motiv sa va calce in picioare, iar la sfarsit au maturat piata cu voi.
Breee … nici un comandant de jandarmi nu-i asa de prost incat sa trimeata „un sir indian” de jandarmi exact prin mijlocul multimii. Si la coada sa puna o femeie !!!
Astia au fost trimisi, SPECIAL, la SACRIFICU !
Ca sa-i macelariti voi, si sa aibe motiv legal sa foloseasca munitia de razboi.
Basca, au pierdut si doua arme.
Sa va spun si la cine o sa le gaseasca ? :))))
Asa procedeaza un guvern ferm, precum guvernul Dimitrie A. Sturdza, in 1907 !
Iar daca rascoala anti-evreiasca, adica impotriva arendasilor evrei, Mochi Fischer si a cumnatul sau Berman Juster, a devenit revolta armata impotriva statului de drept de atunci, tot asa fenomenele #rezist si Piata Victoriei vor deveni o amenintare directa la statul democratic si de drept Romania.
Nu sariti de cur in sus, ca asa e !
PSD a fost ales cu majoritate de voturi, prin neprezentarea la vot a populatiei !
Adica a voastra.
Azi este o alta zi.
La fel ca cea de ieri si cea de maine.
Verificati daca mallurile au facut ieftiniri la mici si bere.

Reclame

Sa nu mori inainte de moarte !


Adica sa nu ajungi o mortaciune in viata.
De citit !

Ma laud ca am citit mult, poate prea mult, dupa parerea unei bibliotecare comsomoliste.
Dar n-am citit organizat, dupa bibliografie sau sub indrumarea cuiva avizat. Am citit alfabetic, luand la rand rafturile bibliotecii orasenesti Sadoveanu.
Motiv pentru care mama s-a trezit cu consomolista la noi acasa, ca sa-i explice ca prea mult citit poate sa-mi dauneze.
Mama i-a spus scurt:
Aveti dreptate tovarsa bibliotecara, vom lua masurile corespunzatoare, astfel ca asa ceva sa nu se mai intample in casa noastra.
Mie nu mi-a zis nimic.
I-a zis tatei cand m-a vazut cu cele 3 volume din „Pe Donul linistit”, in brate.
– Are scene cu sex !
– Si? Are 14 ani, ii explicam noi sau invata din carti?
Avea doua scene si inca cu perdea ! 🙂
Asa ca involuntar am trecut si prin Tolstoi mosierul, si prin Turgheniev, alt burjui, l-am adulmecat pe celalat Tolstoi (Aleksei Nikolaevici Tolstoi) si al sau om sovietic pe Marte, Aelita, Hiperboliodul inginerului Garin, ca sa clachez in final in fata lui Dostoievski.
El m-a lamurit ca mare este Rusia si adanci tainele constiintei omului rus.
Am strambat din nas cand doamna mea a cumparat cartea unui celebru poet din Rusia: Evgheni Evtucenko.
Reactia a fost organica intrucat pe la varsta pubertatii chiar crezusem ca tot romanul se naste poet.
Dupa un an de „versificat”, am realizat penibilitatea demersului meu poetic, si am capatat o fobie ce m-a batuit toata viata: nu suport si nu citesc poezie.
Si poet, si rus si s-a mai apucat sa scrie si romane !
Asa ca, nevand ce face in una din ultimile zile cu soare, relaxat la o berica in curte am inceput sa frunzaresc cartea cu pricina, lasata pe banca de doamna mea.
Dupa 10 pagini incepusem sa ma enervez.
Semana cu „12 secaune”, semana cu „Maestrul si Margareta”, si chiar daca era foarte bine scrisa sau ma rog, tradusa, imi crea senzatia de „deja vu”.
Incet lucrurile s-au asezat, era „genul”, dar nu era „locul si timpul”.
Romanul are personaje rupte din ulitile Rusiei, cu antecedente in perioada lui Hruciov, si evolutii in perioada lui Ieltin.
Umorul cu care sunt descrisi acesti eroi este pur rusec.
Alterneaza de la fina aluzie, pana aproape de grobianism, dar fara sa treaca granita acestuia.
Pasajele in care sunt descrise dilemele politicienilor de varf ale anilor 80-90 sunt savuroase.
Cred ca ele depasesc contorsionarile inerente sufletului rusesc, mergand catre o vocatie internationala a mercantilismului politic.
Actiunea personajelor principale se imbrliga in jurul unor evenimente politice reale, unele din ele necunoscute in Romania, ele interactionand cu politicienii vremii, avand insertii si detalii din biografia si din viata reala a acestor personaje de tipul „Gorbaciov”. Necunoscute noua.
Antologica este intalnirea „Maresalului” cu amanta sa si cu un descendent al Romanovilor.
Ambii in lantul viu ce apara „Casa Alba” in 1991, de furia pucistilor, la care aderase si „Maresalul”.
Si singuratatea lui Ieltin, in aceiasi Casa Alba, parasit de toti „apparatchik-ii”.
Cartea ridica niste probleme cititorilor romani, intrucat multe personaje importante ale vremii au pseudinime de tipul „Marele Ganditor”, Marele Degustator”, Maresalul” etc.
Dar ritmul este alert, reactia personajelor inedita, iar linsarea singurului sarpe boa de la gradina zoologica din Moscova, o aventura comica in far-west !
Una peste alta, este o carte nu numai de citit, ci si de cumparat si pastrat in biblioteca.
Evgheni Evtucenko a donat drepturile de aparitie in Romania pe 6 sticle de vin.
Stia ca ce s-a intmplat in Rusia, o sa se intample si la noi!

La munca breeeee ….

Patronii se plang ca exista o lipsa de forta de munca de 500.000 de oameni, in Romania.
Pe de alta parte cica ar fi 4 MILIOANE de persoane care nu sunt angajate nicaieri.
Eu cred ca nu exista nici o problema, sau contradictie.
Fiind eu un bosorog decrepit, cu multi ani traiti in comunism, cunosc si radacinile fenomenului.
Ele vin din celebra zicala de dinainte de 1989.
„Timpul trece, leafa merge.”
„Rivolutia” a venit cu o brusca schimbare a valorilor salariale.
Unii a ramas pe salariile comuniste, altii si-au inzecit veniturile.
O perioada, cei cu salarii comuniste, au „ciugulit” in continuare.
Adica au furat !
Introducerea tehnologiei capitaliste a curmat in mare parte, furturile clasei muncitoare.
Si a inceput emigratia, cei cu „bratara de aur” si-au gasit de lucru, relativ bine platiti, in strainatate.
Si au inceput sa circule miturile, despre cainii cu covrigi in coada.
In tara au mai ramas doar „bisnitarii”.
Semidocti, indiferent de meserie, dar cu preturi occidentale.
1. Cu niste ani in urma, aveam mult de lucru si imi recomanda cineva un arhitect, bun.
Chiar era bun.
Si incepem discutia.
Dupa un timp imi baga o intrebare:
– Valoarea contractului de proiectare o negociez eu sau dumneavoastra ?
– Pai la xxxx (societate de stat) cine il negocia ?
– Acum suntem in capitalism, arhitectul are alte drepturi si obligatii, el trebuie sa negocieze contractul, intrucat el stie ce trebuie sa lucreze.
– Pai si eu sunt arhitect, dar si patron. Eu STIU care sunt cheltuielile pt. un proiect in aceasta firma si nu pot lasa pe altcineva sa negocieze. Tu n-ai negociat niciodata pretul unui proiect, eu o fac de ani de zile.
Iar din ce-mi zici inseamna ca pe tine NU te tenteaza salariul de 3 ori mai mare, ci cat ti-ai putea trage din negocierea cu clientul ! ZDRANG!
Pentru ca in acea perioada, clientii ma ascultau, ma aprobau, acceptau pretul, si apoi imi puneau o intrebare.
– Eu va dau ce cereti dvs. dar nu s-ar putea sa facem factura pe un sfert din pret ? Restul vi-i dau in mana !
– Nu domnule, nu se poate, pentru ca am cheltuieli si nu pot iesi pe minus, in timp ce imi fac vila de la ….
2. Vasile,poti sa vii sa-mi cureti jgheabuile ?
– Da domn arhitect, va costa 500 ca e casa inalta.
– Vasile, iti dau 300, si DUPA iti dau mancare si de baut ACASA !
– S-a facut !
Dupa o ora ma sui pe casa si il gasesc cu un pet de 1 l de bere in mana.
– Vasile, da-te jos, du-te acasa, ca eu nu-ti mai dau nimic !
Probabil sunt habotnic.
3. Vad parinti, ascult copii: la stat maica, la stat, ca nu te da nimeni afara, ai salariu mare, iei pensie mare, si 4 zile pe saptamana, f…..ti vantul !
4. Comunismul ne invata ca este o mandrie sa muncim, dar platea salarii de mizerie !
Eu sunt o baba comunista si ma mandresc ca inca muncesc 5-10 ore pe zi, la 67 de ani.
Generatia care ma urmeaza vrea bani fara sa munceasca !
Si asta este si urmare a curentului EUROPEAN, care propune venit minim, fara sa muncesti !
Ca „bubuii” sa nu aiba miscari sociale !
O sa ajungem o societate de legume, pentru ca evolutia umanitatii s-a facu DOAR prin munca.
De dimineata pana seara !

Hai sa va mai bag o stramba !

Cica Marx ar fi fost anti-semit.
El, Marx, nepot de rabin, dar botezat in crestinismul protestant!
Unul, Mahler, il citeaza pe Marx si o gramada sapa inebunita dupa textul original.
Citatrul incriminat ar fi:
„die Juden sind keine Menschen und die Aufgabe der Nichtjuden besteht darin, die Judenheit zur Menschheit zu emanzipieren„
(„evreii nu sunt oameni iar sarcina omenirii consta in a emancipa iudeii si a-i transforma in oameni „).
O fi, o fi, o fi facut si Marx precum Luther la batranete. 🙂
Acuma, parerea mea este ca Marx doar exemplifica, dintr-o zona pe care o cunostea bine si despre care se discuta mult in acei ani, in acele vremuri. („Problema evreiasca”)
Asta daca citatul este real.
„Emanciparea socială a evreului este emanciparea societății din iudaism.” zice undeva stimabilul Marx.
Pentru ca despartirea evreului de religie, de iudaism, ar fi produs un cutremur intr-o societate iudeo-crestina, cea europeana.
Si pentru ca mai departe, Marx doreste „inaltarea” statului deasupra religiei, chiar daca cetatenii raman religiosi in marea lor parte.
Paradoxal el aduce astfel statul la ideea de Dumnezeu, care Dumnezeu este „dincolo de bine si rau”, precum statul trebuie sa fie dincolo de religii. 🙂
„Deci, nu spunem ca Bauer evreul: nu poți fi emancipat politic fără a te emancipa radical din iudaism.” zicea Marx.
Si avea dreptate, intrucat religia este parte intrinseca a evolutiei umane, face parte din genele noastre.
A ne „emancipa” nu inseamna neaparat a renunta la religie, ci a renunta la sablonul iudaic al unui dumnezeu cu mainile in lut pana la coate si asudand in a crea omul!

Poftim, dorm si eu, o data, pana la 9.00 si uite cum bat campii pentru niste amici care poate nici n-au auzit de Marx! 🙂

Amintiri din copilaria comunista

In 1965, aveam 14 ani. Moare Dej.
Copil curios, fug de acasa sa vad si eu cortegiul funerar, pe Magheru.
Lume buluc, cernita, indurerata, la tol de doliu, ca oricum nu gaseai pe vremea aia „toale vesele”.
Si vine raposatul pe afet.
Mai, incep unii, altii, sa planga de parca le murise toata familia.
Dupa ei, altii si altii, pana cand isteria in masa ma cuprinde si pe mine si incep sa plang si eu.
De parca murise mama.
Mare chestie empatia asta sociala care face masele sa reactioneze ilogic si isteric.
Ajuns acasa dupa niste ore bune, ma ia in primire bunuca, speriata de mutra mea pleostita si ochii vineti de atata plans.
Armanca (machedoanca) le avea pe ale ei: Dumnezeu, familie, si tara. De ultima nu prea avusese parte decat dupa sosirea in Romania.
– Sa nu plangi nici cand o sa mor eu, gioni musatlu !
Sa te intaresti si sa cresti casa noastra, sa duci neamul, ca din astia (Dej) … o sa mai fie multi, ca liliecii in pistirei.
Hai la parinte sa-ti zica de deochi.
Cum inca nu-mi trecusera dungile de pe picioare, de la bataia administrata de mama cu o nuia de liliac, pentru ca incercasem s-o conving pe bunica ca Dumnezeu nu exista, ce sa fac ? Am mers.
O fi fost descantecul bun, ca nici acuma nu suport autoritatea excesiva, dictatul, sau ridicarea pe soclu a unora, cu nimic mai buni decat restul lumii.
Am auzit ca la trecerea lui Mihai I s-a aplaudat si s-au strigat lozinci. Poate e mai bine asa.
Cine s-a bucurat de intrarea in istorie a Casei Regale, avea deptate sa aplaude.
Cine a ramas cu mintea in anii 30, avea dreptate sa strige Monarhia salveaza Romania.
Eu nu mai plang dupa nimeni, intrucat moartea este normala si cotidiana.
Singura chestie care ma mai emotioneaza, in aceste vremuri nebune si de restriste, este normalitatea.
A devenit atat de rara, incat se intampla sa gasesc cate o lacrima la coltul ochiului.

Statul paralel

PSD, Dragnea, au dreptate.
Exista un stat paralel, unul paralel cu ei !
S-ar putea sa existe si un al doilea, ala de care tot vorbesc pesedeii.
Statul paralel format din agenti, procurori, judecatori, jandarmi, politisti, in special dintre cei cu umerii cazuti din cauza greutatii gradelor. Si din multe alte agentii internationale, de spionaj, de politca externa, de intertese econimice, etc.
Pe statul asta, pe ujltimul, nu-l cunosc, chiar daca in tinerete m-am invartit printre destule grade.
Dar il stiu foarte bine pe celalalt stat paralel, ala ascuns in profunzimile Romaniei.
Ala format din acarul Paun, ciobanul Ion, judecatorul de la Panciu si jandarmul de la Falticeni.
Statul ofuscatilor de PSD.
Acea multime tacuta care nu iese in strada, care nu se dezlantuie pe Facebook, dar care injura si baga buturuga mica, mica, mica, sub roata PSD-ului !
Pe acest stat paralel l-as numi Asociatia Sbotorilor Anonimi ai PSD-ului.
O hartie uitata in sertar, un numar de inregistrare pus gresit, o aprobare data in ciuda sefului de birou pesedist … etc.
Amicul meu Mircea Kivu, m-ar corecta imediat.
Asta nu se cheama sabotaj, ci rezistenta pasiva.
Alt amic, care le stie pe toate, ar zice ca sunt bolnav cu capul.
Nu-i dau numele pt. ca destest sa mi se promita, ca apoi sa mi se spuna ca vine „Papa de la Roma” in vizita si nu ne mai putem intalni.
Vlad Macri, s-ar tavali de ras. El nu crede ca unii chiar lucreaza de zor, ca sa controleze societatea umana, aka Romania.
Ilias Kalokerinos, mi-ar servi amintiri din tineretea lui aproximativ leninista, croita printre ardelence si unguroaice.
Care, inca de atunci, erau mult mai capitaliste, decat a devenit el acuma. 🙂
Dar indiferent despre care dintre „statle paralele” am vorbi, este clar ca pe seama lor se poate insira/broda orice.
Cand Romania n-o sa mai poata plati imprumuturile lunare la banci, PSD-ul o sa dea vina pe statul paralel.
Cand euro o sa ajunga 6 lei,si oul un euro, statul paralel o sa fie de vina.
Iar peste 100 de ani, comunistii se vor inchina la Icoana eroului-martir, Dragnea, ars pe rug de statul paralel !

Omenirea are nevoie de mituri.

Omenirea are nevoie de mituri.
Cu cat mai sexiste cu atat mai bine!

In antica poveste cu Ulise si Penelopa se pedaleaza pe doua linii:
1. Aventurile lui Ulise
2. Dragostea ce strabate spatiul si in special anii, dintre cei doi.
Acuma sa fim bine intelesi, Penelopa chiar daca era de sange albastru, i-a fost data, lui Ulise, asa cum in acele vremuri se dadea un cal, o vaca sau o oaie.
Poate ca ea s-a indragostit de un rege macho, din Itaca, aka Ulise, dar …..
dupa nasterea singurului fiu, Telemah, Ulise se pare ca a zis:
– Am luat una dintre doamne, dar …. si una Doamne fereste, si a plecat in lume.
Wowww, ar zice noii puristi de la Hollywood, parasire de domiciliu conjugal si hartuire sexuala a damicelelor de pe alte meleaguri.

Megas Alexandros, aka Alexandru cel Mare pleaca sa cucereasca lumea la 21 de ani. Si o face.
Asa cum face si o serie de printese din tarile cucerite.
Doua dintre ele fiind surori: Stateira si Drypetis, ficele invinsului Darius.
Nu stiu daca treaba s-a facut „cu acte”, asa, ca la casele regale, sau doar prin introducerea stromeleagului invartosat al cuceritorului, in partile femeiesti ale noilor supuse.
Dar cu certitudine n-au fost singurele muieri patrunse de … vremurile noi.
Despre baietii cu care s-a insotit, se vorbeste rar si doar pe la colturi, chiar daca, se zice ca gelozia unuia dintre ei i-a picurat cucuta in pahar.
Corectii politici de pretutindeni ar pedala, unii pe deschiderea lui Alexandru
catre persoanele cu preferinte sexuale mai speciale, altii pe violurile comise, pentru ca in vremurile in care cei cuceriti erau casapiti fara mila, casatoria cu o printesa supusa, este certamente un viol legiferat.

Regele Mihai I avea 22-23 de ani in 1943 si am inteles ca era si maresal al armatei romane, precum Antonescu.
N-a condus armia romana pana la Vladivostok, asa cum Alexandru a ajuns cu armata sa, pana in India.
Si cred ca era si naiv, datorita varstei.
Si asa a si fost tratat, atat de politicienii romani si mai ales de rudele sale incoronate din Anglia. De rudele sale invingatoare in WW II.
Care nici nu l-au informat, nici nu l-au aparat, ci doar l-au mangaiat pe capusor ca pe un plod de 3-4 ani.
Pai sa fi tu invitat in 1947, la nunta Elisabetei şi a lui Philip, si nimeni sa nu-ti sopteasca ca vine tavalugul rosu peste tine, peste o luna doua, …. cam a ce pute ?
Bine, in primul rand pute a tradare clasica englezeasca !
Aia in care faci pe nisnaiul si ramai prieten cu tradatul, pe care il mai inviti la 2 nunti ale casei regale britanice.
Asa ca …, insailam mitul sexist in jurul ideii ca a fost singurul rege care l-a pacalit pe Hitler.
La spatul targului, cand tot ce era pe masa se luase sau se vanduse, de altii !
Si spun sexist, pentru ca tradarea lui Hitler presupune o relatie aproape amoroasa.
Nu-l tradezi pe vanzatorul de la Aprozar, ci un prieten, un sot, o ruda foarte apropiata. Adica nimic din ce insemna relatia lui Mihai I cu Hitler.
Hitler avea relatii cu Antonescu, unele subtile, subliminale, legate de evrei.
Antonescu o divortase pe sotia sa, Maria, de un bijutier evreu din Paris.
Iar ce se discuta intre cearceafuri despre fostii soti …. aflam de la NKDV !


Blog Stats

  • 96.593 hits

Categori

RSS Sec si de la capat

counters for web pages

Introduceti adresa de Email aici.

Reclame