Archive for the 'De toate' Category

La Vama in curul gol

1970 ..
20 de bordeiuri pe malul marii, 3 perechi pe plaja la 500 m unele de altele.
Plaja, baia, masa, bautura si regulatul aveau loc in curul gol pe cearceaful adus de la Bucuresti.
Aroganta era sa mergi la Pescarie, sa dai o sticla de vodca si sa te indoape aia cu peste.
Daca era buna, adica d’aia poloneza cu paiul in ea, te intrebau daca nu mai una sa te duca cu barca pe mare.
Pe la 17 treceau muierile din sat sa te intrebe daca nu vrei camera.

1990
Copii si batrani in capul satului pe sosea:
– Camera, camera, masa, avem si apa calda de la butoiul de pe casa….
Plaja plina, ca in capatul Mamaiei, la corturi.
Seara urlete, muzica la casetofon si focuri de tabara. Dimineata plaja plina de cadavre goale si rapusii de betia din noaptea trecuta, care reinviau pe la 11-12.

2010
Salvati Vama Veche ! Cu copncerte si baruri pe plaja.
Pe strada hostel langa hostel, restaurant langa restaurant.
Pe nisip nu mai poti arunca un ac!
Ce bine e la Vama !
Unde sunt Domne granicerii de alta data, care trecand pe langa cearceaful tau, pe care motaia lasciva si rupta de …. muierea adusa de la Bucuresti, iti prezentau „arma” la raport ?

Anunțuri

Iubesc fumatorii

Stau si ma tavalesc de ras cum isi dau oamenii „doctorate in fum”.
Da la Dan Alexe​ si Coja Ion​, pana la miile de „dacopati” incrancenati, toti scriu kilometri de dizertatii despre CE AU CITIT si nu ce au trait, acum 2.000 de ani.
Romanii au invatat latina de la romani, ba nu, „italienii” au invatat latina de la daci !
Recunosc ca nu m-am putut abtine la a baga si eu multe fitile „lingvistigo-genetice” ! :))))
Dar ….trebuie sa subliniez ca ocupatia lor este meritorie.
Si nu glumesc.
Chiar foarte meritorie in comparatie cu cea a devalizatorilor de fabrici, uzine, banci, paduri si care au ca scop in viata doar „subminarea economiei nationale” !
In primul rand pentru ca ocupatia … este pur intelectuala.
Beneficiile materiale sunt minime si doar dupa ani de munca prin biblioteci, academi etc.
Deci nici macar de inselatorie nu-i poti acuza.
Dar ii pot acuza de fuga in fata realitatii !
Iar realitatea este ca eu personal am vazut „istoria” schimbandu-se de cel putin 3 ori in 64 de ani.
1. Locomotiva cu aburi a fost inventata in 1804 de Mateovici Muratovici la Kiev.
2. Vasile Lupu si Matei Basarab au fost domnitori imperialisti si expansionisti.
3. In 1907 taranii din Flamanzi s-au rasculat pentru ca mureau de foame.
4. Tovarasul Ceausescu priveste intodeauna la stanga … in poze !
5. Paunescu este cel mai mare poet roman.
6. Prietenia americano-romana este seculara.
7. etc …….
Cele 7 puncte de mai sus sunt „istorie”. 🙂
Realitatea este altceva.
Ea este in primul rand statistica.
La anul 100 existau …”10.000″ de volume/carti in biblioteca Senatului Roman. Ala de la Roma. 🙂
Tot la acel an mai existau „50.000” de volume in posesia unor cetateni privati, mai filosofi de felul lor.
Cate s-au pastrat pana azi ?
In perioada de glorie, Cetatrea Romei avea 1 milion de locuitori si … „100.000” de cladiri.
Cate cladiri s-au pastrat pana azi ?
Si mai grav, nici macar toate picturile lui Michelangelo nu s-au pastrat pana azi !
Cu smerenie, va atentionez pe toti, lingvisti sau dacopati, dpdv statistic ce s-a pastrat din perioadele „antice” are, tot statistic, sansa sa fie doar 1% relevant si adevarat in acelasi timp.
Pentru ca si conducatorii de atunci manipulau istoria !!!
Pentru ca razboaiele si cataclismele nu cruta „operele de arta/monumentele de referinta”, ci distrug aleatoriu.
Sansa ca arheologic sau lingvistic, sa determinam cu preciziune cine cui i-a dat este inexistenta, pana aterizeaza extraterestrii si ne spun cum au manipulat „EI” istoria si limbile ! 🙂
Dar … continuati.
Exercitiul intelectual este net superior celui „financiar”. 🙂

Nu-mi mai dati poke !

Cand eram june arhitect de 27 de anisori, la … Slobozia, capitala de ce dracu era pe vremea aia, probabil judetul Ialomita, statul si partidul mi-au dat garsoniera la nici 15 metri in spatele celebrului IPJ Ialomita . (Institutul de proiectare Judetean) .

Cum in 90% din timp, faceam naveta la Bucale, mai lasam la servici, pe planseta si la vedere, cheile de la garsoniera. Asaaa, ca sa arat si eu ca, sau sa ma dau si eu, boer Bibescu de Calea Victoriei !
Acum sa nu anticipati ca urmeaza sa povestesc ce se intampla cand dormeam in garsoniera aia !
Vreau sa va povestesc cum era cu „poke” pe vremea aia !
Unui sef de atelier ii cazuse mucul dupa o desenatoare tiganca. Mama…., si erau niste tiganci la Slobozia, cum nici n-a visat ca exista bulache ala cu …. SF-ul lui: „La tiganci” !
Cine stie cunoaste, Mircea Eliade nici macar n-a pus mana pe o tzata de tiganca !
Matasea Orientului a trebuit sa se aplece acum 1.000 de ani, sa abdice, in fata superbei texturi catifelate, lucitoare si inaltatoare, a tzatei de tiganca de Slobozia.!
Asa ca onor seful meu de atelier s-a gandit el ce sa-a gandit si mi-a zis ca a invitat 10 gagici si cativa colegi la mine in garsoniera, ca sa jucam „poke”.
Acum nu vreau sa insist asupra a cat de imbecil eram la 27 de ani, adica atunci cand am acceptat partida de „poke”, asa cum n-o sa insist si nici n-o sa va povestesc cine a inchis cu cheia dulapul, dulapul in care un onorabil domn, mai tarziul arhitrect sef al capitalei se regula cu o desenatoare.
In ziua aia, eu aveam o „faza” pe un santier, colegii arhitecti stiu ce e aia „faza”, asa ca nu pot sa va povestesc cine, cum si in ce fel l-a scos din dulap, pe viitorul conducator al destinelor arhitectonice ale capitalei.
Na, Alzhaimerul isi spune cuvantul in loc sa va povestesc despre cum se „poke” acum 35 de ani, tigancile la Slobozia, balaresc despre ce-au facut 20 de ani mai tarziu niste comunistoizi impotenti in ale arhitecturii !
Deci, versiunea comunistoid-onanista a actualului „poke”, insemana in capul imbecililor ajunsi la „putere” (locala) pe vremea aia, fugaritul gagigilor prin garsoniera MEA, si pleznit palme peste curul lor !
Asa cum era normal, inevitabil, irefutabil, etc., seful meu de sectie a divortat, aia pe care pusese ochii si-i tragea palme pe cur (superb cur) a divortat si ea de tiganul ei, asa ca eu am renuntat sa mai las cheile de la garsoniera pe planseta, ca sa nu mai aiba nimeni „tentatii”, si in urmatorii 2 ani m-am ocupat de DOAR de „curul” meu ! :))))
Morala:
Inteleg ca ma iubiti, inteleg ca face bucile mari nu mai stie ce sa inventeze ca sa ne dam palme peste cur, unul la altul, dar va rog sa ma intelegeti: MIE, inca imi plac mizdele, nu cururile !
Si sper, INCA sper, ca imbecilitatea numita „corectitudine politica” promovata de UE, n-o sa ma oblice sa va regulez in CUR !

ASA CA VA ROG FRUMOS : nu-mi mai dati poke ! 🙂

Uite si Horoscopul pe 2014 !

Am o gramada de prieteni care m-au zapacit la cap cu Horoscopul pe 2014.
Luati si citi cum o sa va curga milioanele in buzunare la anul ! 🙂

http://www.dsclex.ro/astrolog/horoscop/anual/euro2014/horoscop_2014.htm

1

Basarabia sub ocupația sovietică

28 iunie 1940 – Pierderi umane ale Basarabiei sub ocupația sovietică

Prima ocupaţie sovietică (28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941)
În mai puţin de un an, peste 300.000 de persoane au fost arestate, deportate, ucise, aceasta reprezentînd 12.23% din populaţia Basarabiei interbelice.
1. Arestări: – 48.000 persoane:
• Oameni politici care militaseră pentru Unire, învinuiţi de trădare, dintre care:
• 5 foşti deputaţi din Sfatul Ţării (Ion Codreanu, Leancă, Secară, Catelli)
• 1 fost senator
• Funcţionari civili şi militari – transferaţi la Tiraspol pentru siguranţă
• 40 elevi ai Institutului Pedagogic Orhei
2. Deportări: – aproape 300.000 (în Nordul îngheţat)
• 135.000 persoane pînă în Septembrie 1940
• 19.200 persoane între Octombrie-Noiembrie 1940
• 27.000 persoane în Decembrie 1940
• 100.000 persoane începînd cu 13-14 Iunie 1941
3. Ucişi: – 30.000 prin împuşcare sau tortură
• Orchestra Simfonică a Basarabiei este ridicată pe 3 Iulie 1940 din gara Chişinău la întoarcerea din turneu, dusă lîngă Orhei şi împuşcată în Valea Morii.
• 1.000 persoane (copii, femei, adulţi) – lîngă Odesa împuşcate prin pereţii de lemn ai unui tren de marfă cu 22 vagoane care-I transporta în Siberia.
• 450 persoane – găsite (multe mutilate) în gropile de la Consulatul Italian, Palatul Metropolitan, Facultatea de Teologie din Chişinău. Printre ei studenţi, elevi, preoţi, ceferişti.
• 87 persoane –Sediul NKVD, Chişinău (15 cu mîinile legate în groapa comună)
• 19 persoane – găsite la Sediul NKVD-Cetatea Albă.
• 6 persoane – Sediul NKVD, Ismail (5 bărbaţi şi o femeie cu mîinile legate). 4. TOTAL pierderi umane în prima ocupaţie sovietică
• Deportaţi: 300.000
• Ucişi: 30.000• TOTAL: 330.000
II. A doua ocupaţie sovietică – 23 August 1944
1. Deportări
• 250.000 persoane între 1944-1948
• 11.324 familii 6 Iulie 1949
• 300.000 persoane între 1954 – 1964 (în Rusia şi Kazahstan)
2. Morţi prin înfometare provocată de Stalin
• 300.000 persoane
3. TOTAL pierderi umane în a doua ocupaţie sovietică
• Deportaţi: 875.000
• Morţi: 300.000• TOTAL: 1.175.000
III. TOTAL PIERDERI UMANE ÎN CELE DOUĂ OCUPAŢII SOVIETICE
• 330.00 – Prima ocupaţie sovietică
• 1.175.000 – A doua ocupaţie sovietică
• 1.505.000 – TOTAL PIERDERI ROMÂNEŞTI
B. PIERDERILE TERITORIALE ALE PROVINCIEI BASARABIA
Judeţele Hotin (Nord), Ismail şi Cetatea Albă (Sud) sunt încorporate Ucrainei la 2 August 1940.
C. PIERDERILE ARMATEI REGALE ROMÂNE ÎN BASARABIA DUPĂ CAPITULARE
1. Deportări
• 180.000 soldaţi şi ofiţeri (doar cîteva mii s-au întors)
2. Executaţi prin împuşcare în lagăr (Katîn românesc)
• 50.000 soldaţi şi ofiţeri (schelete descoperite în mlaştinile de la Bălţi).
… Putem ierta, dar nu putem uita

http://www.basarabia91.net/2010/06/pierderi-umane-ale-basarabiei-sub.html

Pilotii orbi

 

           Mircea Eliade – „Pilotii orbi”, articol publicat in ziarul Vremea, 1937

           Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.

 

            Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.

 

            Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.

 

            Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.

 

            Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.

 

            Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.

 

            Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]

 

            Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an.
            Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
            Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.

 

            Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”!       
            Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.

 

            Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi.
            Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi î
ntr-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.

 

            Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.

 

            Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.

 

            Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
            Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.

 

            …Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
            Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n-are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…

 

            Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.

            Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut !

 

            „Mergeţi cu bine, cu sănătate, în vremurile care vor veni!” (urare getică straveche)

 

FERICIREA sta in Puterea de INTELEGERE

 

Vine criza !

Ceea ce se intampla in Cipru constituie primul pas catre capitalismul comunistoid si constituie precedentul LEGAL prin care exproprierea in interesul UE, o sa devina moneda curenta !
 
Nu zambiti zicand ca n-aveti depuneri de peste 100.000 de euro, pentru ca voi inca nu sunteti „de fapt” ci doar „de drept”, cetateni UE.
Ca romanii sa fie cetateni „de fapt”, ar trebui sa aveti salarii de la cel putin 1.000 in sus.
 
Si sa incercam sa privin lucrurile putin altfel.
Cine are in UE depozite de peste 100.000 de euro ?
Sa-i luam pe rand: marii patroni sau actionari, directorii de la marile compani sau concerne multinationale, ceva patroni mai mici si o serie de practicanti ai meseriilor liberale (avocati, doctori, arhitecti).
 
Primii vor fi cei mai suparati, ultimii … vor fi si ei, dar n-o sa aiba prea mult loc de intors.
Ce face conducatorul de concern, de companie, „producatorul de bunuri”, cand „statul” ii nationalizeaza o parte din economii ?
Se zbate sa mareasca pretul muncii lui ca sa recupereze dauna creata de imbecilii de la putere !
Pentru ca nu dumneavoastra, nu eu, nu Johan din … „Germania”, a praduit banii statului ci politicienii imbecili, bine ghidonati de afaceristi verosi !
 
Prima miscare o sa fie spargerea deopzitelor bancare in sume mult sub limita garantata de statul respectiv, deponentilor si plasarea lor in cat mai multe banci sau tari !
De ce „mult” sub limita garantarii de stat ? Pentru ce garantie mai poate oferi un stat european deponentului, cand de la o luna la alta iti nationalizeaza 30% din economi ??? Iar Ciprul este doar primul stavilar care se prabuseste in fata crizei economice europene !
Urmeaza Grecia, Spania, Portugalia, Italia, doar din cate stiu eu.
Apoi estul Europei o sa se prabusesca in „3 zile” !
 
Pastrand proportionalitatea lucrurilor, un depozit de 100.000 de LEI, o sa fie foarte tentant pentru un guvern care n-a facut nimic d.p.d.v. economic intr-un an de zile si n-a reusit nici macar sa colecteze taxe si impozite la buget, cat se colecta pe vremea lui  … „Boc”.
 
NU am ptretentia sa ma credeti.
Petrolul s-a scumpit deja. Urmeaza gazele.
Urmariti si voi evolutia preturilor, pentru ca „mogulii” isi vor recupera banii din buzunarele voastre !

Blog Stats

  • 93,141 hits

Categori

Comentarii recente

Dumitru Rusu pe Din …ula in …ula,…
Anonim pe Genialul OHA !
Dumitru Rusu pe Ce este terorismul european…
Anonim pe Implozia sistemului
Dumitru Rusu pe Erdogan şi Polibius

RSS Sec si de la capat

counters for web pages

Top Clicks

  • Niciunul

Introduceti adresa de Email aici.