Cu crucea pe spate …..

La radio se vorbeste de valul „X”. De valul „X” de la ics, nu de la 10, ala roman, ca nu numai c-am renuntat sa le mai numar, dar nici nu le mai percep ca cifre, ci doar ca valuri, ca vibratii, ca la boxe.
Oricum nu se mai plange nimeni ca dau boxele tare, vecinii au plecat.
Au plecat singuri, in speranta izolarii, la oarece stana, sau i-au dus autoritatile.
Am inteles ca acum ii duce direct la crematoriu, ca cimitirile sunt de multa vreme pline.
Cica au construit inca 5 crematorii, industriale, si primesc si prime pentru indeplinirea normei.
Le primesc in mancare, ca banii nu mai exista.
Fericiti cei ce nu mai stau la coada la mancare.
La inceput a fost oarecum frumos. Familia largita s-a re-intrunit si s-a umplut casa de nepoti si mamele lor.
Noroc c-a fost casa mare, inca de la inceput. O fi avut stra-bunicul ceva premonitie sau asa era merchezul in acele vremuri, faceai jogging prin casa, prin toate camerele, el alegand sevitoarele, iar doamna ordonantele.
Ca domn gheneral avea 3 ordonante, dupa grad.
Eu m-am retras la parter, in sufragerie, sa nu mai urc si sa cobor pana la mansarda.
Mansarda am facut-o eu, ca podul era cat hambarul, au mai incaput 4 camere si 2 bai.
Au folosit dupa valul 8, cand m-am trezit si patriarh si matusalem. Si singur pe strada.
Singur cu nepotii si cu mamele lor.
Le-am pus sa faca cu randul, sa nu se certe, la gatit, la spalat, la hranit copii.
Cand nu au program, cultiva cartofi prin gradinile vecinilor.
Eu ma duc in fiecare zi de Miercuri la Mega, la centrul de distributie.
Acolo am prioritate. Naturala. Toti se dau grijulii laoparte, cand sosesc.
Pletele dalbe, barba carunta si … carjele impun. Si AKM-ul primit de la oficialitati.
Au decretat ca patrimoniul genetic trebuie conservat, asa ca m-au dotat c-o pocnitoare, ca oricum armele ruginesc in depozite, nemaiavand cine sa le manuiasca.
Ma duc sa iau ratia saptamanala, cat o sa mai traiesc si cat o sa mai fie si ratii.
Am si-un carucior, pe care-l trag dupa mine. Adica il trage una din doamne. Tot cu randul, sa nu zica ca nu le scot in lume.
Oricum cei ramasi sunt civilizati. Sau apatici.
Omenirea s-a stins incet, in liniste. N-au fost razboaie sau maceluri.
Cel putin noi n-am auzit si nici la radio n-au spus. Iar daca spuneau, n-ar fi folosit la nimic.
Gata, s-a facut seara si trebuie sa ma pregaresc de culcare.
Maine este o noua zi.
Ma scol, ma plimb nitel prin camerele goale si prafuite de ani de zile si o sa ma gandesc din ce-o sa fie compus pranzul:
frunze de cires, cais sau prun? Apoi voi spera ca n-o sa mor pana seara.
Este mult mai bine sa mori in somn! In somn nu esti niciodata singur.

Istoria ascunsa, dupa soba …

Cunoasteti povestea, a venit meteoritul si a omorat dinozaurii.
Asa s-a creat un loc gol in biosfera si mamiferele, mici ca niste sobolance, si locuitoare in galerii subterane, au cucerit Pamantul.
Imediat ce efectele prabusirii pietroiului cosmic s-au atenuat, „sobolanimea” profitoare a iesit din galerii si a inceput sa roada la dinozaurii rumeniti de colosala explozie.
Apoi impulsionati de asa abundenta de mancare, au inceput sa creasca pana au ajuns cat oamenii si cat elefantii.
Prima problema a aparut atunci cand in albia unui rau din Ametrica de Sud s-au descoperit zeci de mii de pietre ce aveau incizate pe ele siluete de dinozauri si de oameni. Adica oamenii ar fi fost contemporani cu dinozaurii. Si mai erau si pietre „medicale” ce prezentau operatii pe creier.
Ok, daca erau falsuri, facute acum xx ani, ce POPULATIE a comis asa o gluma, adica sa aloce ani de zile sculptarii pietrelor?
Ca sa nu mai spunem ca acea POPULATIE a invatat pe langa meseria de pietrar si pe cea de desenator si de paleontolog, intrucat le avea cu „grafica” si tipurile de dinozauri.
Asa ca povestea a ramas, cum se spune dupa blocuri, gravida si cu bube, intrucat pietrele de rau nu pot fi datate cu Carbon 14 si altceva inca nu cunoastem.
Asta pana acum cativa ani, pana in  2008, cand s-a descoperit un mamifer total anormal si anume „Lisowicia bojani” , care era mare cat un elefant, dar pe vremea dianozaurilor.
Lisowicia este un gen de dicinodont care a trăit în zona unde astăzi este Polonia, în timpul Triasicului târziu.
Triasicului târziu, inseamna circa 210–205 milioane de ani in urma.
Având mărimea unui elefant și cântărind aproximativ 9 tone, a fost cel mai mare tetrapod nondinozaur cunoscut din Triasic și cel mai tânăr membru al grupului.

Micuta mamifera Lisowicia

Adica sa fim bine intelesi, atata am fost noi capabili sa descoperim si in special sa DATAM.
Dar daca acea „monstruozitate” a existat, de ce n-a fi existat si oamenii?
Doar pentru ca analiza specimeneleor actuale de oameni ne dovedeste ca suntem idioti peste masura si mereu pe muchea extintiei?
Poate ca si noi existam de cel putin 210 milioane de ani si ne-am tot omorat intre noi pana cand prin selectia aceasta nenaturala, au ramas doar cei mai tembeli, cei de azi.
Acuma realizati ca descoperirea unui hominid batran de sute de milioane de ani n-ar pune intr-o situatie imposibila.
Toata stiinta asta, a paleontologiei ar trebui cumva rescrisa. Si-am mai avea si impactul social al povestii.
Daca omenirea ar realiza ca exista de atata vreme si in tot acest timp n-a reusit decat sa se distruga, inseamna ca inteligenta este cu totul altceva decat ce credem noi, si ni s-ar face asa o rusine, ca ne-am sinucide in masa.
Eeee… tot ar ramane cativa oligofreni in viata, aia care n-au inteles cum intra cheia in lacat si specia si-ar mai continua existenta inca cateva sute de milioane de ani.
Uite asa, la fel ca romanii: cand moare PSD-ul, il invie din cenusa si-l pun in fruntea bucatelor.
Ca daca nu-i mute nimeni si prin fata si pe la spate, romanii nu se simt la locul lor pe plaiurile mioritice.