Dupa chipul si asemanarea Lui

Asta, asa, ni se spunea inca din copilarie.
Ca asa am fi. Si inca una, cea cu Indumnezeirea ce ne asteapta daca perseveram in Credinta.
Problema este ca o luam ad literam si nu ca pe o metafora.

Ba mai si plusam, in directia identitatii, macar ideatice.
Adevarul este ca nu avem habar nici daca suntem similari, nu asisderea. Similari in ganduri si simtire.
Pentru ca tot Cartea ne invata ca El este dincolo, dincolo de bine si/sau de rau.
Iar noi, noi stim clar ca omul se zbate inca in mocirla materialist dialectica si in visurile onirice ale acumularii si posesiei materiale.
El n-are asemenea probleme pentru ca universul ii apartie, este creatia Lui, iar Cartea declara ca actiunea Sa este metafizica avand drept suport si vector Sfantul Duh.
Si ma intorc, si intreb, cum am putea sa fim noi „dupa chipul si asemanarea Sa” cand tot la saiba si surub am ramas, iar El gandeste si infaptuieste? Sau ce gandeste se si infaptuieste?
Existenta noastra, zic eu prelungita degeaba, ridica o singura problema, cea a interesului Sau pentru noi.
L-am enervat cel putin odata si ne-a trimis Potopul, dezgustat de imperfectiunea noastra, cei „asemenea” Lui.
Sau dezgustat de „asemanarea” Lui, cu noi?
Oricum trebuie sa remarc si asemanarea noastra cu carcalacii. Unul a scapat, unul singur, Noe, si a umplut Pamantul precum gandacii, blocurile socialiste.
Mai zice la Carte ca pana si pe El s-au gasit unii sa-L sape. Ingerii cazuti sau decazuti, Nefilinii cei perversi, care s-au impreunat cu urmasele Evei, au indraznit sa gandeasca la prabusirea Lui si la ridicarea … altuia.
Ce tragedie trebuie sa fi fost in Rai, ce chestie nemaipomenita si nemaivazuta. Dar oare El nu vazuse ca oameni se omoara si pentru o pereche de papuci lasati in fata usii …. femeii altuia?
S-a lasat pacalit de cei apropiati?
Mai zice la Carte despre „Ridicarea la Ceruri”, adica despre ziua in care nu vom mai muri, unul cate unul, mai mult sau mai putin singuri, tinuti sau nu de mana de ceva rubedenie sau urmas.
In acea zi a „Ridicarii” vom disparea in masa, prin ridicare si nu prin ingropare. Vom lasa Pamantul gol.
Doar cei rai, lichelele vor fi parasite pe Pamant.
Apoi eu nu-mi fac grija, de ridicat, poate se vor ridica cateva mii, restul vor ramane sa rame glodul in continuare.
Literatura fantastica englezoida ii zice Ascension, si pune accentul pe o asa zisa „elevare” intelectuala instantanee si o trecere intr-un „plan superior”, care el, planul, si nu noi, ne va face mai buni si mai empatici la ce ne inconjoara.
Ce nu inteleg eu, dar asta nu mai mira pe nimeni, caci eu nu inteleg foarte multe, este cum se face ca niciun „ascensionat” din asta nu pare a se manifgesta in vietile noastre cele de toate zilele.Caci asa ar fi normal, de la facerea lumii pana acuma sa fie atitia ascensionati incat sa se bata pe fiecare din noi, ca sa ne faca buni si vrednici de a Transcende si noi in acea lume sau univers plin de fericire si bunatate.
Ati vazut? Nu? Nici eu!
Omenirea este un experiment ratat, iar Lui i s-a facut scarba de ea si a uitat-o!
Iar daca pana si printre Ingeri este zazanie si lupta pentru ciolan, este clar ca nu trebuie sa-mi mai fac nicio speranta.
„Lasciate ogni speranza, voi ch’intrate” in aceasta brana si tineti minte ca trecerea in alta nu este posibila.
Acesta este brana pacatelor si pacatosilor.
Amin sau nimA?