Un Revelion de Covid

Omenirea este in stare de asediu, navalise un migrator necunoscut si luase cu asalt portile cetatii.
Oamenii s-au baricadat dupa ziduri si si-au tras armurile de hartie pe ei.
Din resturile gasite prin gospodarii faureau arme pe care nici ei nu stiau cum o sa le foloseasca. Dar incercau.
Mai marii cetatii tineau discursuri inaltatoare la colturile mai ferite ale stradutelor, iar vracii fierbeau de zor zemuri otravitoare menite a ucide dusmanul.
Apoi intr-o seara, un vraci a strigat Evrica, gasise zeama care ii facea pe oameni impenetrebili la sulitele si sagetile dusmanului.
Oamenii s-au bucurat cu masura, nici nu era zeama pentru toti si nici nu prea credeau ei in asa minune, sa fuga sulitele si sagetile de om.
Apoi si-au vazut mai departe de treaba, de munca, de gradini si de animalele de pe langa casa, unii ascultand ce zicea Capitanul cetatii, altii ascunzandu-se pe dupa colturi, si crezandu-se mai destepti.
Stiau, pana vor primi cu totii zeama, va mai trece anul si pana atunci vor mai cadea multi de pe zidurile cetatii.
Pe strazi nu mai forfotea nimeni, doar ceva copii prea neastamparati ca sa mai fie tinuti prin case, alegau aiurea, dar toti cu punguta de camfor legata la gat.
Speranta, de altfel desearta, a bunicilor, parintilor, ca ar feri de ceva.
Ca asa purtasera si ei, la celalalt razbel, si unii scapasera neatinsi.
Sosirea Anului Nou n-a mai fost un eveniment miraculos.
Capitanul n-a mai iesit in piata sa le vorberasca, carciumile erau goale si inchise, bolnitele erau pline, ba mai umbla si un zvon prin targ, ca nici in cimitire nu se vor mai putea adaposti definitiv, trecand in cealalta lume, caci erau pline.
Nici macar serbarea batranilor nu s-a mai tinut, caci campul Circului se transformase in tabara militara si bolnita.
Cativa lautari batrani si zdrentarosi incercara sa mai inveseleasca lumea si sa castige un pitac, dar nimeni nu s-a uitat la ei.
Oamenii se adunara prin casele lor, baura o cinzeaca mai mult decat se cuvenea si terminara resturile de la masa de Craciun.
Nu ca aceea ar fi fost ceva ospat, dar fusese mai mult decat de obicei.
Cand linistea incepuse sa se lase peste oras, iar oamenii incepeau sa caste a somn, nebunii isi dadura in petec si aruncara cu pocnitori mai ceva ca alea de anul trecut.
Se zguduiau usile, mai, mai sa iasa din tatani, ferestrele se unduiau ca marea, iar animalele incercau sa se ascunda pe sub lavite.
Unii iesira sa-i injure, altii, cei mai multi, dadura a lehamite din mana si zisera: Nebuni, ce sa le faci?
Apoi toata cetatea dormi neintoarsa in timp ce la bolnite salahorii ii carau afara si a lehamite, pe cei trecuti peste Styx.
Dimineata aduse o raza de soare, se si incalzi nitel si cetatea incepu sa se dezmorteasca cu teama si parca cu regret.
Ce bine era inainte, zise unul. S-o crezi tu! ii arunca vecinul de dupa gard. Rau a fost intodeauna!
Apoi fiecare merse la treaba lui sperand ca zeama va sosi inainte ca dusmanul sa darame zidurile cetatii.
Noul an se arata a fi la fel ca cel vechi!

0 Responses to “Un Revelion de Covid”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




Blog Stats

  • 102.467 hits

Categori

counters for web pages

Top Clicks

  • Niciunul

Introduceti adresa de Email aici.


%d blogeri au apreciat: