Arhivă pentru decembrie 2019

Comunismul ……

Comunismul nu poate fi inteles din filme, din carti, din relatari, din povesti la coltul sobei.
Asa cum nici puscaria nu poate fi inteleasa decat daca treci prin ea.
Si nici din vizite turistice in China, Corea de Nord sau Cuba.
Comunismul, puscaria … sunt sisteme inchise, in care daca nu traiesti ani de zile, nu participi zi de zi, nu ai nici o sansa de a le atinge substanta.
Frica, frigul, foamea si intunericul sunt elementele definitorii ale acestor sisteme inchise, atunci cand le privesti dinafara.
Dar numai dinauntrul sistemului le poti cuantifica, atat separat cat si in multiplele lor combinatii perfide.
Frica pazeste bostanaria si consucerea de stat si de partid.
Frica de Partidul care este in toate si frica de Securitatea ce le stie pe toate.
Frica de vecinul de bloc, de colegul de la serviciu, frica de rude, frica de acel „unul din 3 romani este securist sau informator”.
Frica de publicatiile straine ce se vindeau totusi la chioscuri.
Frica de cehoaicele care vindeau rujuri la nudisti, pe litoral.
Daca citeai Pravda era grav, puteai fi agent KGB, daca calareai o unguroaica, sasoaica, tataroaica, puteai fi agent al unei puteri straine.
Relatiile cu tovarasii din celelalte tari socialiste nu erau interzise, erau suspecte de tradare de tara!
Casatoria cu o … bulgaroaica, trebuia aprobata de Comitetul Central al Paretidului Comunist Roman!
Daca ascultai posturi straine la radio, erai dusman al sistemului si al familiei conducatoare.
Si totusi, exact la orele 17,00, zicea fostul ing. sef al intreprinderii, Victor Lazaride, la dispeceratul Renel, acele saltau brusc, aratand deschiderea a zeci de mii de aparate de radio. Incepea emisiunea de la „Romania Libera”
Copii si adolescentii erau dati afara, la joaca, la lectii, si se ascultau in surdina „stirile reale” despre Romania si lume.
Se ascultau cu frica ca o sa auda vecinul de bloc sau copii o sa zica la scoala ca tatal, bunicul, „cineva” din famile asculta mult blamatul post de radio.
Cu cat Romania a devenit mai „independenta” si conducatorii iubiti mai putenici, cu ata tot ce era strain a devenit mai „schismatic”.
Asa ca incet, incet, putina presa straina a disparut, literatura straina a devenit un bun de lux, traficat pe sub taraba, iar muzica occidentala un bun prohibit.
Barbile si mustatile inaintasilor leninisti nu erau interzise, dar erai ras, tuns si frezat de Militie, luat de pe strada si bagat in frizerie, daca nu apareau in poza din Buletinul gri de identitate.
Iar ca sa ai poza cu barba, mustata sau par lung ….. era asa o aventura incat renuntai din start, de frica.
De frica ca vei fi tarat prin nspe birouri si prelucrat de nspe ori, si la final convins ca „nu cadrezi” cu societatea socialista multirateral dezvoltata.
Stirile interne grave nu apareau in presa, se difuzau din gura in gura, pe sub mana ca produsele interzise.
Aflai, eventual, de la un buniuc sau vecin mai batran, cum au fost impuscati sau dusi la „Canal” cei care s-au opus colectivizarii, sau ca un dizident, unul Rusu, a fost omorat in puscarie. Aflai pe sub mana ca peste masina unui mare demniatar de partid a dat camionul si a murit cu toata familia.
Aflai de la o colega aflata in doliu ca sotul, biciclist si cam bisnitar de felul lui, a fost calcat la Baneasa de un camion ce a disparut in ceata.
Aflai ca 2 colegi de institutie sunt cercetati de 6 luni de Securitate, pentru vina unui necfalificat de pe un santier, care n-a popit corect un prefabricat si a fost strivit de el.
Si aflai ca fochistul care era sa dea foc la cladire de beat ce era, n-a patit nimic.
Multe din aceste stiri generatoare de frica erau difuzate de „raspandaci”, de uneltele sistemului, cu scopul clar ca nimeni sa nu mai incerce sa devina un „Stefanescu”, intrucat pana si secretarul de partid local s-a sinucis in puscarie. Adica a fost sinucis.
Frica era o ceata, o pacla lipicioasa difuzata in special cu intentie, dar si fara intentie.
Precum veciunl care te tragea, cu ingrijorare, de maneca la coada, sa nu mai faci scandal ca nu mai apuci laptele sau iaurtul, ca precis e si un securist la coada si te „insemneaza”.
Sau de un alt vecin care te intreba „Ce faci tovarase?” cu accentul pe tovarase si repros in glas.
Despre frig, foame si intuneric, poate alta data.
Contributia lor a fost la fel de insemnata.


Blog Stats

  • 100.402 hits

Categori

counters for web pages

Top Clicks

  • Niciunul

Introduceti adresa de Email aici.