Arhivă pentru mai 2018

Banci sexiste

Am fost la banca, dupa multa vreme.
La tejeghea, doua tinerele tip aspirante refuzate de ceva agentie de modeling.
Nici frumoase, nici urate, dar dotate.
Una peste si cealalta sub norma. De aia de 90-60-90 vorbersc.
Zaceau pe scaune.
– Vreau si eu sa ….
– Da, cum sa nu, veniti la mine, sare cea sub norma.
Ma duc, vreau sa … uitati, si ii dau actele.
– Sa stiti ca dureaza nitel.
– Stiu, sistemul merge greu, are si module in Fox.
– ?????
Baga foi, scoate foi, semnez, mai astept putin …
– Dumneavoastra ati mai fost la noi !
– Da, ani de zile.
– Acuma va reactivez in sistem, d’aia trebuie sa semnati si foaia asta.
– Adica acuma sunt activ, si inainte eram pasiv ?
Moment de procesare multipla a subdotatei.
– Intre timp supradotata a iesit si a intrat de mai multe ori de dupa tejghea.
Imposibil sa ma intorc ca sa admir peisajul, se facuse deja coada in spatele meu si ar fi fost prea pe fata admiraria mea.
Prea incorecta politic si a hartuire sexuala.
– Mai dureaza putin procesarea
– Inteleg, dureaza pana devi activ, daca ai fost pasiv.
– Moment de procesare multipla a subdotatei.
– DE GAY VORBEAM ….
– Aaaaa … gata, puteti semna sa va luati banii, zice ea jenata, de inteles sau de cat timp statusem la tejghea.
Se facuse deja coada in spatele meu, dar am mai stat si uitandu-ma la ea imi potriveam banii si „foile” in portofel.
Zambea detasat asigurandu-ma ca nu intelesese nimic.
Asa ca am plecat iar coada a rasuflat usurata.

Reclame

O comedie franco-evreiasca … ?

Am vazut din 3 in 3 un film frantuzesc „MONSIEUR & MADAME ADELMAN”
Intre timp ma uitam la un meci, unde chiar se alega, se pasa si se dadeau goluri.
La anul FCSB o sa aibe probleme cu Hermannstadt, parerea mea.
Dar sa revenim la acel film frantuzesc.
O fi fost povestea un scritor boem provenit din actuala burghezie decadenta franceza, ingrozita de invazia africana, sau o fi fost povestea unei evreice, Sarah Adelman, ce vrea sa parvina cu orice pret.
Chiar nu m-am lamurit.
Oricum dama stia ce vrea. Il vroia pe EL, asa ca mai intai s-a culcat cu un prieten, apoi cu fratele impricinatului, doar, doar, o s-o remarce EL.
Si a remarcat-o, pana a luat-o de nevasta.
Apoi El a avut mare succes cu romalele lui, pe care le semna cu numel ei evreiesc de familie, Adelman, a primit premii, a ajuns in Academia Franceza, a divortat de dama, s-a recasatorit cu ea dupa 5 ani si a murit cazand de pe o faleza.
La final ea are, aici n-am inteles ca ma uitam la meci, amitiri sau viziuni:
Ca jumatate din carti le scrisese ea si ca ea il impinsese de pe faleza intrucat omul nici nu mai presta la pat si daduse in dementa senila.
Si mi-am amintit ce povesteau niste amici ai mei din Franta.
Ca in cultura franceza iti faci un loc doar daca esti gay sau evreu.
Nu bag mana in foc pentru aceasta realitate frantuzeasca pentru ca e o chestie de tipul el zicea, ca el zicea, ca el zicea …
Nicolas Bedos esre si regizor si actor principal.
Are ascendenta de „pied-noir” spaniol din partea tatalui, si bretona din partea mamaei.
(„pied-noir” = alb ce a trait in Algeria)
De ce sap in genealogii ?
Pentru ca filmul regizorului romano-evreu, „Operatiunea Moise”, m-a marcat ! Si chiar trebuie vazut.
Si vroiam sa stiu daca „Domnul si Doamna Adelman” este o critica din interiorul sau din exteriorul comunitatii evreiesti din Franta.
Inteleg ca este din exteriorul comunitatii.
N-am nici o grija, o sa-l revad ca sa ma lamuresc, in privinta „viziunilor” damei, pentru ca astia de la HBO redifuzeaza filmele de 20 de ori.
E singurul motiv pentru care mai pastrez abonamentul la HBO. 🙂
Din cand in cand pun ceva care ma intriga si am posibilitatea sa revad filmul ca sa ma lamuresc. 🙂

Sa nu mori inainte de moarte !


Adica sa nu ajungi o mortaciune in viata.
De citit !

Ma laud ca am citit mult, poate prea mult, dupa parerea unei bibliotecare comsomoliste.
Dar n-am citit organizat, dupa bibliografie sau sub indrumarea cuiva avizat. Am citit alfabetic, luand la rand rafturile bibliotecii orasenesti Sadoveanu.
Motiv pentru care mama s-a trezit cu consomolista la noi acasa, ca sa-i explice ca prea mult citit poate sa-mi dauneze.
Mama i-a spus scurt:
Aveti dreptate tovarsa bibliotecara, vom lua masurile corespunzatoare, astfel ca asa ceva sa nu se mai intample in casa noastra.
Mie nu mi-a zis nimic.
I-a zis tatei cand m-a vazut cu cele 3 volume din „Pe Donul linistit”, in brate.
– Are scene cu sex !
– Si? Are 14 ani, ii explicam noi sau invata din carti?
Avea doua scene si inca cu perdea ! 🙂
Asa ca involuntar am trecut si prin Tolstoi mosierul, si prin Turgheniev, alt burjui, l-am adulmecat pe celalat Tolstoi (Aleksei Nikolaevici Tolstoi) si al sau om sovietic pe Marte, Aelita, Hiperboliodul inginerului Garin, ca sa clachez in final in fata lui Dostoievski.
El m-a lamurit ca mare este Rusia si adanci tainele constiintei omului rus.
Am strambat din nas cand doamna mea a cumparat cartea unui celebru poet din Rusia: Evgheni Evtucenko.
Reactia a fost organica intrucat pe la varsta pubertatii chiar crezusem ca tot romanul se naste poet.
Dupa un an de „versificat”, am realizat penibilitatea demersului meu poetic, si am capatat o fobie ce m-a batuit toata viata: nu suport si nu citesc poezie.
Si poet, si rus si s-a mai apucat sa scrie si romane !
Asa ca, nevand ce face in una din ultimile zile cu soare, relaxat la o berica in curte am inceput sa frunzaresc cartea cu pricina, lasata pe banca de doamna mea.
Dupa 10 pagini incepusem sa ma enervez.
Semana cu „12 secaune”, semana cu „Maestrul si Margareta”, si chiar daca era foarte bine scrisa sau ma rog, tradusa, imi crea senzatia de „deja vu”.
Incet lucrurile s-au asezat, era „genul”, dar nu era „locul si timpul”.
Romanul are personaje rupte din ulitile Rusiei, cu antecedente in perioada lui Hruciov, si evolutii in perioada lui Ieltin.
Umorul cu care sunt descrisi acesti eroi este pur rusec.
Alterneaza de la fina aluzie, pana aproape de grobianism, dar fara sa treaca granita acestuia.
Pasajele in care sunt descrise dilemele politicienilor de varf ale anilor 80-90 sunt savuroase.
Cred ca ele depasesc contorsionarile inerente sufletului rusesc, mergand catre o vocatie internationala a mercantilismului politic.
Actiunea personajelor principale se imbrliga in jurul unor evenimente politice reale, unele din ele necunoscute in Romania, ele interactionand cu politicienii vremii, avand insertii si detalii din biografia si din viata reala a acestor personaje de tipul „Gorbaciov”. Necunoscute noua.
Antologica este intalnirea „Maresalului” cu amanta sa si cu un descendent al Romanovilor.
Ambii in lantul viu ce apara „Casa Alba” in 1991, de furia pucistilor, la care aderase si „Maresalul”.
Si singuratatea lui Ieltin, in aceiasi Casa Alba, parasit de toti „apparatchik-ii”.
Cartea ridica niste probleme cititorilor romani, intrucat multe personaje importante ale vremii au pseudinime de tipul „Marele Ganditor”, Marele Degustator”, Maresalul” etc.
Dar ritmul este alert, reactia personajelor inedita, iar linsarea singurului sarpe boa de la gradina zoologica din Moscova, o aventura comica in far-west !
Una peste alta, este o carte nu numai de citit, ci si de cumparat si pastrat in biblioteca.
Evgheni Evtucenko a donat drepturile de aparitie in Romania pe 6 sticle de vin.
Stia ca ce s-a intmplat in Rusia, o sa se intample si la noi!


Blog Stats

  • 98.470 hits

Categori

RSS Sec si de la capat

counters for web pages

Top Clicks

  • Niciunul

Introduceti adresa de Email aici.

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: