Maria 3

III

Intai se auzira ciocanele.
Duduiau ritmic pe fiarele vechi sau noi, incercand peren sa transforme un univers mort in ceva viu.
Si universul fierului invia, scurt, cat sa bucure ochiul cu lumina sa, ca apoi sa moara la fel de repede, inoit dar deja mort, doar ca’n alta forma.
Era Forja sinelor.
Leganandu-se parca mai rau ca deobicei, naveta aluneca pe langa Forja si patrunse in triaj despicand valul de injuraturi goase ale celor ce carmeau vagonele goale de pe o sina pe alta.
Acestea pareau a asculta lehamite comenzile, pana se regaseau si atunci se izbeau cu naduf, ca niste bebeci ai apocalipsei.
Dupa inca trei catarari pe macazuri, care mai de care mai abrupte si mai zgomotoase, naveta dadu un ragnet chinuit si opri in statie.
Controlorul se dadu jos si saluta un ceferist de pe peron. Parca se intrebau unul pe altul cum de inca n-au murit, de caldura sau de lehamite.
Apoi deschise usa de la vagonul 2 si se trase intr-o parte privind abulic in zare.
Maria aparu, privi si ea in aceasi zare, zambi discret si isi undui trupul la vale pe trepte.
Infipse tocurile in pavelele peronului si se indrepta spre iesire.
Intra in Oras, in singura Metropola a vietii ei, locul unde inefabilul devenea posibilitate si posibilitatea de neatins.

Maria 2

II

Grabi pasul.
Ulita coti brusc si se termina abrupt in fata haltei.
Ca si satul, ca si intreaga lui lumea ce se topea deja la mumai cativa metri departare.
Peste sina incepea alt univers, al strainilor si al veneticilor, al minunilor si al ororilor inimaginabile.
Universul ei.
Gafaind puturos, garnitura navetei intra sleampata in halta.
Se scutura oprind si isi varsa naduful in izme de aburi lesiosi si uleiuri incinse.
Alta halta in care nu urca si nu cobora nimeni.
Maria sari direct pe ultima treapra si intra in cel de-al doilea vagon.
Platea intotdeauna la intoarcere si direct la controlor. Asatfel avea dreptul la o discreta inclinare a insemnelor autoritatii acestuia, a sepcii si la liniste pe intreaga ruta.
Calatorea singura, controlorul avand grija sa inchida usile si sa fie singurul care folosea buda soioasa din capatul vagonului.
Ceilalti, atita cati erau, daca erau, se inghesuiau in celalalt vagon.
Birocratia, caldura sau frigul, faceau ca naveta sa mearga invers si de 2 ori mai mult decat trebuia.
Pleca goala din oras, cand inca nici cocosii nu caraiau in somn ca sa adune putinii navetisti din satele razletite pe faleze. Apoi se intorcea ca sa ii duca la munca.
Mai dadea o tura pe sinele cazute intr-o parte ca sanii unei babe lehuze si pe la vremea amiezii.
Sa nu-si iasa din mana si sa adune colbul.
Tarziu in noapte, adia la al doilea drum, ii aducea inapoi pe dezradacinatii ce veneau cu un codru de paine de la oras.

Maria

I

Maria impinse poarta si se nascu in lume.
Fiecare pas indraznit ii acoperea pantofii rosii cu boarea albastrie a colbului dobrogean.
Inainta in valurile de caldura ale amiezii asemenea luntrilor pescaresti ce salta pe valurile marii.
Intai stangul, ferm, elogat, impingaand puternic in pamant si ridcand simultan si fesa rotunda mult peste cea ce femeile inteleg prin balansarea soldurilor. Apoi dreptul, si iar stangul.
Ritmicitatea obsedanta a miscarii hotarate catre halta mizera a satului lasa in urma ei un vartej de colb alburiu invartejit de zburatacirea gastelor si ratelor ce nu isi gaseau atampar de caldura.
Pistoanele feselor umflau stamba rochiei la fiecare pas, iar aceasta parea ca impinge inainte corabia Mariei catre portul ce o astepta.
Portul, speranta si casa, adapostul si bucuria. Veselia si tristetea regasirilor.
Dar pana atunci linistea ulitei.
Mai mare cu fiecare pas, cu fiecare zvacnet al sanilor abia tinuti in frau de tesatura bluzei.
Mario, Mario, sufla vantul printre case, cercevele, pe langa perdele si prin crapaturile usilor.
La fel ziceau si barbati ce priveau lung de prin ascunzisuri, de teama nevestelor uscate sau a popii ce o afurisea toata ziua pe cea care nu venea niciodata la spovedania LUI.
Mario, Mario, ziceau privirile lor zi de zi, si cu zisul si trascaul de sambata seara ramaneau palmasii ce stiau ca doar atata li se cuvine.
Si cu … un Dumezeii matii, scrisnit scurt printre dinti, chiar inainte de risipirea samantei in papusoii din spatele casei.

Pupilele

Pupilus, cum ziceau stramosii nostri romani, era un minor aflat in grija altcuiva decat parintii.
Cu timpul si cu romanismul, intelesul termenului s-a extins, s-a pervertit usor pe la colturi si a capatat usoare conotatii negative.
„Pupila”, altfel avand intelesul si de gaura rotunda (in mijlocul irisului), numita si lumina ochilor, acum sper ca ati inteles cu devine chestia cu pervertirea, a devenit un peiorativ pentru o juna mai mult sau mai putin intretinuta de un domn bine si cu posibilitati.
Adica in varsta si cu bani sau fara bani dar cu multa stiinta de carte.

Si chestia cu intretinutul s-a relativizat.
Acum domnii nu mai cotizeaza lunar la „intretinerea” materiala a pupilei.
Domniile lor le sprijina (moral), le fac reclama, le propulseaza pe orbite, le deschid drumuri, sau le feresc de rau-voitorii care au inocenta de a se intreba cu voce tare : „Pe cine are ma, asta in spate ? ca de cantat, … e clar ca habar n-are !”

Acum sa nu va’nchipuiti ca toti acesti domni carunti, posesori de pupile, ar umbla cu manutele uscate si bantuite de artrite pe sub ceva fustite de pupile.
Nu. Doar unii, aia care au si foarte multi bani si putina minte si pot schimba pupilele ca pe ciorapi.
Restul au doar iluzii si vanitati, desearte dar le au !

Neavandu-l pe Nenea Iancu la indemana, caci zau, ii dadeam „scena” sa o descrie el, va incit totusi sa va imaginati o calda zi primavaratica, in parcul de pe malul raului, dintr-un targusor romanesc.
Un domn grizonat bine, cu palarie si baston, insotit de 2 domnisoare aflate cu un pas inaintea anotimpului si a modei, pasesc agale pe alei. In timp ce domnisoarele peroreaza cu avant si energie, coland vorbe fara intelesuri, domnul nostru da amabil din cap, incercand zadarnic sa le explice de ce a murit capra vecinului.
Din celalalt capat al aleii vine …. onorabilul domn Piscupescu insotit de intreg familionul si aferentele animale de companie apartinatoare de o „casa mare”.
Dupa anostele amabilitati si prezentari de rigoare, domnul Piscupescu, usor ros de invidie si neavand prea mult loc la intors cuvintele din cauza companiei, indrazneste totusi o intrebare.
– Si tinerele domnisoare ….. cu ce se ocupa Maestre ?
– Pupilele mele draga Piscupescule, cele de anul asta, studiaza impreuna cu mine Arta Conversatiei in viziunea freudiano-cabalistica si aplicatiile ei in dezvoltarea armoniei mistico-realiste din cadrul asramurilor indiene privite din perspectiva orizontului gravitational al gaurilor negre.
– Este fabulos Maestre ! Dar cu tanara speranta, cea de anul trecut, ce s-a intamplat ?
– Draga Piscupescule, un nepermis rateu pentru un initiat ca mine! S-a maritat ingrata! Si a trantit si 2 plozi!
– Draga Maestre, stii cum e, esecurile ne inalta, succesele ne doboara … iar femeile, in final tot la cratita ajung, nu se putu abtine Piscupescu, cu ochii maturand in continuare siluetele pupilelor.
– Ionele, hai draga, trebuie sa ajungem cu odoarele si la mam’mare, ca nu i-a vazut saptamana asta, interveni suav madam Piscupescu, deja la distanta, suierand subtire numai pt. ea : calca-ti-ar trasura amicii, cu patachinele lor cu tot!
– Imediat madam, se imbatosa Piscupescu continuind repede: Pacat mon cher, pacat Maestre, din rar te facusi scump la vedere la Club si o sa creada amicii ca raposasi. Dar ma rog, daca e mai interesant sa pupilezi, pupileaza Maestre, pupileaza.
Ca si domn’ Prefect, heeehe, secreteaza Maestre, secreteaza de zici ca ieri a venit june deplomat de la Paris.

Unui bun amic ce, cu mare regret, isi pierde incet dar irevocabil simtul ridicolului.

MISA’ SPUS GATA !

Cu cat e treaba mai groasa, cu atat e mai frumoasa.
Cu cat coada e mai lunga, cu atat e mai profunda.
Inzestrat cu ase sapa vartoasa,
Nu-ti debiteaza nimeni prostii la masa.

Di-Ku San
Yoghin sec. XXII.

Imi merge mie mintea mai greu, dar cu sapa inca ma descurc !
Asa ca lasai meditatia si ia uite ce sapai eu in Internet, daca tot ne vantura o domn’soara chestia asta cu Yoga pe la nas.

Presedintele Consiliului European de Yoga a hotarat excluderea MISA din federatia internationala !!!

http://www.gardianul.ro/2008/04/17/dezvaluiri-c11/presedintele_consiliului_european_de_yoga_a_hotarat_excluderea_misa_din_federatia_internationala-s112633.html

Si pt. ca tot adusesi matale vorba, …. de vorba evreului, vin si eu si zic tot ca el, ca evreul:
„Am inteles, luptam pana la unu, dar dupa aceea putem deschide Magazinul ?”

Puteti, numai ca a disparut MAGAZINUL neica !
A dat arabu’ cu bomba in el !
Pardon, ca iar am incurcat borcanele, nenea asta, cum ii zice … ca mi se inoada limba in gura inainte de a scoate macar o onomatopee.
Lasa !
Ii dau cu Copy&Paste ca tot e la moda primavara asta. :)))
Shri Yogacharya Ajita, al mai mahar pe Europa, neica !
Ala de le aprovizioneaza magazinele la toti !

Si zice grosu asta, mai ceva decat Rica in Vocea Patriotului Nationale !
Parca ar fi din Racnetul Carpatilor, frate-miu !
Ia auzi:
„Am decis oficial ca Mihai Stoian, Grieg Bivolaru si toate persoanele legate de MISA / NATHA sa fie excluse fara întârziere din organizatia noastra si calitatea de membru sa le fie retrasa“.
Adica le-a dat cu flit neica si le-a taiat si lumina si gazul si canalu !
Acum sa vezi ca nu mai au pe unde evacua efluviile negative.
Se gata, nu mai „este” ei neintelesi de organili securiste, adica nu se mai pot da loviti de mafia securisto-comunista a lu’ Nastase,
manca-i-as Tamara lui.
Acuma e ca echipa aia din India, de „e” pe ultimul loc in divizia lor, …….. PARIA neica, ca nu-mi venea in minte.

Si le-o vîra neica, asta mai albu la fata si la port, care la sfarsit e tatal lor, Ajita asta,
http://www.sakuratakekan.org/maestros_yoga.htm
de il vedeti abia pe randu patru, la stanga, ca era mai puriu si el la vremea cand avu bani de poza,
le-o vîra neica asa bine si indesat, de le-a iesit laseru’ pe partea din dos:
Motivul: nu sunt interesati de yoga, de standardele organizatiei internationale, iar MISA este un paravan pentru practici ilegale.”
Ilegale, caprare ! Sti ma ce e alea practici ilegale ?
Ma ! Scoala ma, nu dormi in front ca te bag la bulau !
Ilegale, adicatelea ca atunci cand vii beat la mata acasa si te sui, .. nu rade caprar ca numai animalele se suie pe masa.
Tu te sui pe capra, ma, ca atat te duce mintea ! Animalule !

Atentie la mine, ciuleste urecheaaaaaaaa …..
Si le-o da si la lingurica, neicaaaa, da stii cum ………, de cred ca in loc de galbinare astia dau direct in groapa mare.
I-auzi neamule :
„..se folosesc chiar de yoga ca de un paravan pentru practici ilegale, ca nu respecta regulile si standardele organizatiei noastre, ca manifesta o lipsa inimaginabila de integritate morala si ca nu pot fi convinsi sa îsi schimbe atitudinea.“

Profund !
Vezi unde bate ?
Adicatelea, geaba Yoga nenica, ca unde nu e integritate, si morale si nationale, nu ajungi nici la dreapta Domnului, nici in antebratele lu’ meduza aia de ii zice Shiva.
Ajungi pe drumul catre aia mica, aia de ii zice MITITICA !

Cu grija caprari, cu grija caprari in transee, ca cine stie peste ce brand* de club comunal Yoga dati si Doamne fereste, ……. astea explodeaza peste tot si in brate, si in asternuturi ………….

Mai bine ascultati comanda la mine caprari: Duminca va luati Farfuza si pe matusa Filuftea la brateta, manca-o-ar moartea ca nu mai crapa hodoroaga o data, ca Tamara, sa o mosteniti si sa va potoliti.
Zmintitilor, ‘nchideti gurile si urechea la mine !
Si mergeti in deal la Biserica lu Domnu’ din Nazareth
Cat mediteaza baba la altar, sforaind usor, trazni-o-ar electricu’ de la candilabru ala cu biecuri, numai bine faceti voi olecuta de elongatii, contorsiuni, pozitiuni, intromisiuni in capita popii, din spatele bisericii.
Si e cu auzvais, ma caprarilor, cu auzvais si de la imparatiile vechi si de la alea noi si de la alea zburatoare prin ceruri !
Ia sa vad care e destept ?
Care citisi la foaie .. lasa ma, ca voi nu cititi nici petecu ala de foaie de la buda, tot eu tebuie sa va spun.
Il aresta ma pe frunu ce „gimnastica” cu Farfuza in gradina popii ?
NU ma retrogradatilor, ca acolo tine oficialu’ tira, adica tine popa de sase, da stiiiii ma de ce ?
Ca el din nunti si botezuri traieste, adica din ce stii tu mai bine sa faci, caprar descult ce esti !
Hai, saaalt ininte ! Culcat ! Saaalt ininte ! Culcat ! Saaalt inainte ! Culcat !
Uite la ei ! Deja ara pajistea !

De asta e buna ma armata. Te invata de toate !
Cand o sa va intoarceti la stana o sa stiti sa comandati si voi oile.
(ca Farfuza o sa va comande ea pe voi, …. dar asta e din cursul de ofiteri, racani nenorociti ce sunteti)

*Brand
1. Aruncator de proiectiele explozive
2. Nume ales pt. un produs, o firma, pt a asigura unicitatea denumirii si a avea impact maxim pe piata.