„Sunt o baba comunista.”

Carte de succes in stil romanesc, adica se traduce si se vinde mai bine „afara”, decat in Romania.
Recunosc ca nici nu am vazut-o in librari si nici nu am citit-o.
Dar m-a frapat, de-a dreptul „fundamental”, titlul.
Nu de alta dar … sunt o baba comunista.
Am trait „plenar” Epoca de Aur, ca angajat, ca membru de partid, ca …. o recunosc fara jena, profitor al sistemului.
Nu m-am ales cu mult, nici dpdv material si nici din alte puncte de vedere, pentru simplul motiv ca eram un nimeni.
Singura chestie REALA si PALPABILA pe care am obtinut-o pe vremea aceea a fost ca nu ma mai freca nimeni la cap cu „condica” si cu prezenta de la 8 la 16 la birou.
Asa ca aveam timp berechet de facut fuste, tinut administratia la bloc, ceva ilustratii pe la edituri, dus copii la gradinita, etc.

Aceasta ciudata combinatie dintre cultura comunista care cu sau fara voie mi-a fost implantata, bunul simt capatat acasa, plus ceva de tipul rudimente de cultura crestina, ma obliga sa devin extrem in fata unor evenimete sau cutume actuale.

Jaful nemarginit, acceptat si chiar laudat intr-un anumit fel de „popor”, adica „a furat dar poate face ceva si pentru noi”, ma gadila la degete si ma face sa ma gandesc daca sa ma apuc de sapat in gradina.
(am acolo cateva Kalasnikoave, pirdute de altii la „rivolutie”)
Banul obtinut in afara sau fara procesul de „transpiratie”, imi creaza o profunda greata viscerala.
Iar cand proprietarul acestui tip de ban, mai deschide si gura ….. sa ne spuna ca „este” multe posibilitati … realizez ca Dinu Paturica si Tanase Scatiul, erau bebelusi in scutece prin implicatiile sociale pe care le-au produs.

Vechii „ciocoi” adica boearii, aveau macar cultura, maniere, aveau si „savoir faire”, nu numai „savoir vivre”.
Adica te „faceau” elegant si cu zambetul pe buze, nu ca in zilele noastre cu trimiteri la genitalele mamei si cu amenintari cu moartea.
Altfel, ar trebui sa dam dovada de o inocenta nepermisa daca ne inchipuim ca pe „mosiile” Vacaraestilor, Kogalnicenilor sau Cantacuzinilor, palmasul huzurea ca actualul amploaiat la stat, amploaiat care nu se misca decat atunci cad incep a ii sticli ochii a bacsis.

Ieri am vazut un fel de oarece reportaj, pe sticla unei televiziuni, despre proprietarii unor apartamente de 2 camere, costand nici mai mult nici mai putin de 200 si ceva de mii de euro, si care se duceau cu elicopteru’ sa viziteze santieru’ !
Nu m-a socat nici pretul si nici chestia cu elicopterul.
Sunt de mult milionar in euro, doar ca nu o am cu cumparatul de Maibah-uri sau gagici de 17 ani cu masura „D plus” la sutien.
M-a socat ce a spus austiacul care construia complexul de 1500 de apartamente de super lux de la Poiana Brasov sau de undeva pe langa.
„La noi”, adica in Austria, „nu iti da nimeni autorizatie de zbor, ca sa mergi la santierul unde ai un, adica unul, apartament in constructie, cu elicopterul” !

Auzi neamule ce zice democratia austiaca !
Ca nu te plimbi cu elicopterul chiar pe unde vrea muschii tai !
O fi bine ?
Eu zic ca da !
Asa cum sunt eu, o baba comunista, nu mi se pare normal ca tot inavutitul, cu sau fara motiv, cu sau fara drept, sa se plimbe cu elicopterul pe unde i se scoala lui ca ar vrea sa mearga.
Vi se pare ca am apucaturi comuniste ?
Daca da, ia vedeti voi ce masuri au luat americanii de cand cu 11 a lui septembrie al lor.
Incercati acolo, in State, sa zburati pe unde vi se nazare !
In functie de cat de insistent sunteti, puteti vedea de „foarte aproape” cum arata avioanele militare sau rachetele anti-aeriene americane. 🙂

Cate generatii ne-or trebui ca sa invatam, noi romanii, ca „banul” creaza in primul rand obligatii si abia apoi avantaje ?
Probabil tot atatea pana cand acesti ciocoi de vita noua si urmasii lor vor disparea, pentru ca eu personal nu cred ca progeniturile unor „este posibilitati” se vor cizela vreodata !
Averile facute prin rapt si inselatorie, prin increngaturi mafiote, nu deschid drumuri catre cultura nici macar urmasilor.