De Craciun

Cautam una, si ca de obicei am gasit alta.

Dar azi m-am bucurat pentru ce am gasit, si doresc sa va impartasesc si voua.
Zice poetul Henri Michaux:

Un om care s-a dus sa se calugareasca si ii marturiseste staretului:
– Sa stiti parinte ca nu am nici credinta, nici lumina, nici esenta, nici incredere in mine, si nici nu cred ca o sa ii pot ajuta pe altii.
– Nu conteaza, raspunde staretul.
Nu ai credinta, insa dand-o altora, o vei avea si tu.
Cautand-o pentru altul, o vei dobandi.
Pe fratele acesta, pe aproapele tau trebuie sa il ajuti cu ce NU AI.
Nu din prinosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau.
Daruind altuia ceea ce nu ai – credinta, lumina, incredere, speranta – le vei dobandi si pentru tine.
………….

Si ne talmaceste Nicolae Steinhardt:
Dai de baut insetatului apa pe care poate nu o ai nici tu, dai de mancare infometatului hrana care si tie iti lipseste, imbraci pe cel gol cu o imbracaminte dupa care jinduiesti si tu ….
Iata paradoxul crestin in toata plinatatea, puterea si splendoarea lui.
Iata ce ne cere Hristos : ne cere absolut imposibilul !
Sa dai ceea ce nu ai !
Dar iata si fagaduinta nebuna, rascolitoare, cutremuratoare: dand ce nu ai, dobandesti, tu, ceea ce ai dat din golul fiintei tale.
Darul suprafiresc facut altuia se reflecta asupra-ti si te plineste pe tine, te inavuteste, te preface, te crestineaza.
……………
Cum ne-am putut inchipui ca Hristos ne-a cerut sa dam ce avem, mult sau putin ?
Mare scofala !
Altceva ne cere, imposibilul : sa dam ce nu avem !
Asa cum si El, Dumnezeu fiind, ne-a daruit moartea Sa de … nemuritor.