Intrucat la mine lucrurile functioneaza secvential :), mi-a trebuit o tzara pana am gasit volumul.Si o sa fac si eu un „copy & paste”. 🙂
„Este neaparat o mare ironie a vietii sa mori cu constiinta ca tu n-ai gandit nimic o viata intreaga si te-ai multumit cu rezumarea prozaica a ceea ce au spus altii”
Emil Cioran
Iar adevarata tragedie a intelectualului roman, cum spunea tot Cioran, pe care aici il contrazic modificand roman in european, nu de alta dar macar pt. ca au trecut aproape 80 de ani de cand scria asta si ne-am „eu-eizat”, este caderea in burghezie si in liniste interioara.
Caderea in „burghezie” nu ca stare sociala, ci ca stare de spirit.
Si caderea in „liniste” nu ca sentiment al implinirii intelectuale, nu ca sentiment de plenitudine urmare a „rezolvarii ecuatiei”, ci ca acceptare definitiva a ce au spus altii inaintea ta.
„Am” gasit si un termen cochet, un termen care ne drogheaza, ne rupe de realitatea cruda, ne inalta prin catarare pe ce au construit altii:
„SCOALA”.
Astfel „intelectualul” nu mai este un ilustru epigon, nu mai este o „masina” in stare doar sa memoreze si sa citeze, este apartinator de scoala CUIVA !
Adica nici mai mult nici mai putin se sugereaza indentificarea cu „maestrul”.
Din ordonanta care lustruieste cizmele ofiterului mort pe campul de lupta, ipochimenul devine eroul ce primeste medalii pentru ca ofiterul a murit cu cizmele lustruite !
Domnul xxxx apartine de „SCOALA” lui Bacon, Kant, Hegel, Bergson, Kirkegaard sau Blaga, Cioran, Nae Ionescu, Noica.
Adica ordonanta transcede in „personalitate” marcanta a societatii !
Si ma intorc ca sa contrazic citatul din Cioran.
Nu este vorba de nici o ironie a vietii.
O ironie a vietii este o intamplare, este un caz fortuit, este o ciocnire de planete o data la miliarde de ani.
Acum si aici avem de aface cu fariseism curat, cautat, cultivat, adus la rang de valoare morala si de mod de viata.
Arderea, chinurile si revolutiile interioare, deziluziile si suferinta cautarii au fost date deoparte, eliminate si INTERZISE !
Toate aceste atribute fundamentale ale intelectualului au fost inlocuite cu memorarea si „copy & paste”.
Comentarii recente