Arhivă pentru mai 2007



Habotnicism

evil11.jpg

Este adevarat ca in traditia romaneasca veche impodobirea bradului se facea numai cu ocazia mortii.
De aici si pana la elucubratiile unor „puristi”  de a lega idea de „moartea” cu „Nasterea” si a sugera astfel insertia perversa a Raului prin impodobirea bradului de ziua Nasterii , este cale foarte lunga.
Cea intre normalitate si perversitate sau intre credita si habotnicism !
Ultimul, condamnat de altfel si de chestia aia care se cheama „Institutia Bisericii”.

NU poate fi nimic „Rau” in bucuria copiilor aflati in fata bradului impodobit si a bucuriei cadourilor macar pentru ca … ” lasati copii sa vina la Mine !”
Nu poate fi nimic rau in bucuria parintilor la impodobirea pomului intrucat o fac spre bucuria copiilor.

Iar bucuria copiilor este apropriere de Dumnezeu.
Motiv pt. care de 10 ani fac bradul in curte,  ca sa il vada si alti copii decat ai mei si sa se bucure de el.

„Raul” poate fi intradevar foarte pervers, dar … mai intai trebuie sa ii deschizi usa !
Daca ti-e frica de „Rau” el este deja in inima ta.

Chiar daca o sa ma blamati, eu va recomand sa cititi „Evanghelia dupa Isus”, poate chiar de mai multe ori, ca nu degeaba autorul a luat un premiu Nobel.
Si sa o cititi nu pentru „bascalia” pe care o face autorul referitor la „acele” evenimente, ci pentru dialogurile intre Dumnezeu si Diavol.
Poate o sa intelegeti ca Binele si Raul sunt … unul si alcelasi lucru si ca doar voua va este data de Dumnezeu, menirea sa le desparti si sa le alegeti.

Reclame

Ganduri

JOE SKIPPER / REUTERS 

Departe de a avea conceptii spartane in privinta selectiei umane, ceea ce constat eu este faptul ca dezvoltarea sociala face ca resursele disponibile pentru „ajutorare” sa fie  de fapt distribuite in vant.

In loc de a fi ajutati cei care nu POT sunt ajutati cei care nu VOR.

In plus, nenorocirea care nu vine niciodata singura, face ca sa nu mai avem inca o „Australie”.

Filosofia culpei

guilt.jpg

Imi spunea o data Anne ….

– o acuzatie poate veni din exterior, din lume – si atunci ea are sens daca si numai daca vizeaza o culpa juridica sau politica, fiind pronuntata cu intentia aplicarii unei pedepse sau stabilirii unei responsabilitati si neavand vreo valabilitate morala sau metafizica

– sau din interior, din sufletul propriu.

– din punct de vedere moral, ne putem invinovati doar pe noi insine sau pe cei de care ne simtim legati indeajuns pentru a suporta noi insine impreuna cu ei culpa morala.

– este absurd ca unui popor sa i se aduca vreo acuzatie, asa cum i se poate aduce unui individ, deoarece un popor ca intreg nu exista, toate delimitarile pe care le facem pentru a-l defini fiind depasite de realitate.

– exista insa culpa colectiva, care nu poate fi decat una de ordin politic.

Norma ca mod de viata

Capitel ionic

Am fost intrebat intr-o zi ce importanta are norma in cultura.

Spre consternarea persoanei, am spus scurt ca in cultura „norma” inseamna conservatorism si implicit sclerozare.
Bine inteles am fost rugat sa argumentez.

Exemplul care nu numai ca imi este cel mai apropriat (fiind vorba de
imagine) dar care este si cel mai usor de inteles,  fiind si cel mai pertinent totodata,
este Cubismul si refelexul lui in arhitectura, Bauhausul.
Prin anul 1907 Picasso rupe traditia academica pictand Domnisoarele din Avignon, lucrare timida pentru ceea ce avea sa urmeze. 

„Academismul”, vezi Pluta Meduzei, incetase sa ne mai prezinte evenimenul prelucrat de „ochiul artistului” si tindea catre un „realism” acut, de alfel manifest ca curent separat cateva decenii mai tarziu, realism in care pictura devenea identica cu fotografia.
Din fericire „cubismul”, apelativ care nu are nici o legatura cu pictatul de cuburi, nu ramane un „stil” ca „pointilismul” lui Seurat sau Signac, ci genereaza un nou mod de gandire. Cubismul pune sub semnul intrebarii conventia realismului si instaureaza evolutia. Si revolutia.
Daca „academismul” se baza pe ILUZIA perspectivei, cubismul aduce „apropierea” si prin aceasta impune un nou mod de gandire.
Si foarte repede cubismul se rupe chiar de norma lui, deja bine definta.
Braque introduce LITERA in tablou, introduce SABLONUL, apoi colajele, apare
reprezentarea texturii prin relief . Se picteaza cu spaclul, cu pieptenele, se da relief „vopselei”
Tablou devine un alt fel de basorelief, iar materia cu care se „picteaza” devine la fel de importanta ca forma descrisa de pictura.
Si iar salt.
Idea transmisa de pictor tinde a fi reprezentata prin simboluri reconoscibile si nu prin
pictarea lui „Carol cel Mare pe armasarul cabrat”.
Cana, masa, scaunul, devin simboluri, semne universal reconoscibile aproape ca in
signalistica necesara marilor aeroporturi.
(signalistica care ca „arta” isi are radacinile in cubism)
Si urmeaza: Delaunay rupe traditia cubismului si devine exponentul
cubismului orfirc reusind sa fie complet original in cubism.

Avem cubism in cubism.
Si in final, cubismul isi transmite „achizitiile” nu numai ca „tehnica” ci in
special ca gandire lui Max Ernst si colajelor lui, apare la Joan Miro, apare
la Lichtenstein, apare in pop art si in toata arta abstracta.
Puneti alaturi „Domnisoarele din Avignon” (nasterea cubismului, 1907) si o
lucrare „op-art” a lui Vasarely. (1970)
Cat diferenta si cata asemanare.

Ce face cubismul in arhitectura intre 1920 si 1933 cand scoala a fost
desfiintata de nazisti. ?
La limita, pentru novice, scoate trom-oeuil-ul si decoratia din arhitectura.
In fapt, exalteaza „functiunea”, volumul si culoarea.

Arhitectura nu mai este dependenta de sculpturile si picturile „atasate” si devine ea insasi sculptura si pictura !
Avand ca exponenti arhitecti ca Mies van der Rohe, Gropius, Adolf Mayer, Moholy-Nagy, sustinuti in cadrul scolii de pictori precum Kandinky, Bauhausul nu aduce „arhitectura” la indemana consumatorului, a cetateanului de rand, cu toate ca de fapt isi propune din start „mass production” si „consumer goods” ci reuseste sa faca saltul, revolutia, producand arhitectura de valoare in locul celebrelor „cartiere muncitoresti” ale industrializarii engleze.
Schimband sistemul de referinta anterior, considerand „casa” un „motor” care trebuie in primul rand sa functioneze perfect, Bauhausul gaseste paradoxal ar spune unii, inevitabil zic eu, resusele pentru ca sa redefineasca discursul si parcursul arhitectural.
Daca ai parcurs o biserica ortodoxa, de la pridvor la altar, privind numai in sus, si ai inteles semnificatia cresterii si descresterii spatiului deasupra ta, poti intelege si de ce si in special cum, bauhausul produce revolutie prin  aparitia „traseului” arhitectural, sau prin fereastra care se afla intodeuna in fata usii pe care o deschizi cand intri intr-o camera.
Fiind mai mult decat o scoala de arhitectura, fiind pe undeva ceva de tipul „Scoala de arte si meserii”, Bauhausul nu numai ca deschide drumuri noi in arhitectura ci duce si la aparitia unor noi discipline.

Cubismul, prin Bauhaus, duce la aparitia „designul” industial, al bunurilor de larg  consum, al ambalajelor.
Si se schimba radical conceptia, iar avem o revolutie.
Frumosul trebuie util si utilul trebuie sa fie frumos.
Ultimul inginer proiectant de roti dintate, doreste ca acestea sa fie nu numai functionale ci si „aratoase”.
Arta, rezervata elitelor devine parte din viata oricarui cetatean.

In esenta cubismul si bauhausul introduc „revolutia permanenta”, iar anii ce vor urma vor exemplifica perfect acest concept. Nici un stil, nici o norma, nu a mai rezistat decade intregi si teoretic totul a fost experimentat si reexperimentat.

Gura lumii sloboda

mouth.jpg


Cand umblam cu o dama roscata si cu ochii albastrii am fost acuzat ca sunt jidan.
Cand eram cu una bruneta si creola am fost facut tigan.
Cand veneam acasa, abtiguit, cu un prieten si tinandu-ne unul de altul ca sa nu cadem pe jos, am fost taxat de homosexual.

Pe lumea asta sunt unii care tipa, orice ai face, ca nu esti „corect politic”, si tipa pentru un codru de paine.

Lautarii corectitudinii politice, adunati de vanturile lumii pe plaiurile noastre, abia isi duc zilele, intrucat nu au o meserie sau nu sunt in stare sa o practice, dar vor cu ferocitate, sa isi conserve specificul etnico-religios si arunca cu rahat in toata lumea, adica in toti cei care nu sunt lifte ca ei.

Acesti „lautari” au ajuns de fapt la mana greilor internationalelor, care isi rezolva interesele prin ei si le dau numai un coltuc de la bogata masa unde se hotarasc destine de oameni si popoare.

Ialta, Malta, nu sunt niste evenimente pierdute in istorie, incheiate si inmormantate, ci sunt niste permanente.

Soarta noastra este decisa permanent, in fiecare secunda, la cate o Ialta, o Malta, de altii.
De aceea trebuie sa ne amintim de Eminescu:

„Ce cauta aceste elemente nesanatoase în viata publica a statului?
Ce cauta acesti oameni care pe calea statului voiesc sa câstige avere si onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simpla posibila a nevoilor omenesti?
Ce sunt aceste papusi care doresc a trai fara munca, fara stiinta, fara avere mostenita, cumulând câte trei, patru însarcinari publice dintre care n-ar putea sa împlineasca nici pe una în deplina constiinta?
Ce cauta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limba româneasca, care n-are atâtea cunostinte pozitive pe câte are un învatator de clase primare din tarile vecine si care cu toate
acestea pretinde a fi mare politic si om de stat?
Ce cauta?”

Eu si …..

eu.jpg

… si lungul drum al Gorjului

1. Nu sunt antisemit, anti-arab, anti-x,y,z, dar in acelasi timp nu accept isteriile de tipul: ” toti romanii care traiesc acum, sunt vinovati la 60 de ani dupa evenimente, de ce s-a intamplat in unele zone ale tarii cu evreii”.
In acelasi timp consider ca antisemitismul „obvieous” este de cel mai prost gust posibil.
Nu accept nici isteriile arabe cu aruncatul in aer pe unde apuca si nici acea „corectitudine politica” care da vina pe romani pentru ca tiganii au ramas la nivel de satra, de 160 de ani, de cand au fost sloboziti.

2. Sunt crestin dar nu dau 2 bani pe biserica si popi intruct au transformat credinta in politica si mercantilism..
In plus m-ar multumi tare mult daca s-ar gasi documente care sa ateste ca Iisus avea treaba cu Maria Magdalena, …. asa, numai ca sa le fac in sac.
Iluminarea prin credinta este pentru elite. Ca sa intelegi Biblia fara sa te ia „valul”, fara sa devii un batator de matanii, iti trebuie INTELECT nu gluma.
Pentru „bobor”, cum zicea unul dintre Domnitorii nostrii, este „opium”. Aici comunistii aveau dreptate. Dar tot ce au oferit comunistii, a fost „drojdia” de seara.
Faptul ca ei, comunistii, nu au fost in stare sa ofere altceva „boborului”, este alta discutie. Despre mesianismul iudaic al lui Marx si religia comunista.

3. NU sunt nici comunist, nici peremist si nici nu mai am suflu pentru Noua Dreapta.
Am un suflet de PNT-ist inocent, dar acest lucru nu ma impiedica sa spun sus si tare ca PNT a ajuns un partid de curve, de boi cornuti si de securisti ai vechiului regim.

4. Ma stradui sa imi jignesc adversarii zambind si facand complimente. Cateodata reusesc.

5. Nu ma supar, nu sunt ranchiunos si nici macar perseverent. Nu sunt perseverent pentru ca toti cei care o „iau” de la mine sunt perversi. Intodeauna se intorc sa le-o mai dau o data.

6. Am convingeri ferme si de neclintit, nu de altceva dar ar fi fost penibil sa ajung la aceasta varsta fara sa le am. Si mai am o placere bolnavicioasa, sa taxez excesele si prostia ridicate la rang de „societate civila”.

„Producatoarele” de senzatii

producatoare.jpg

Un domn, care isi spune Nicolae Dragusin, militeaza infocat pentru educarea prin munca a curvelor.

Adica noi, oamenii seriosi si cu firme, trebuie sa batem soselele de la intrarile oraselor si sa le convingem pe producatoare sa se lase angajate pe la firmele noastre. Eu am zis pas !

„Solutia pe care o propun este foarte simpla si cred ca va rezolva: reinsertia unei maini de lucru foarte tinere si productive in sectoare de munca onorabile, in acord cu pregatirea fiecaruia. Nu am facut nici un calcul prealabil, dar cred ca banii castigati din impozitarea meseriilor vor fi mai multi decat cei obtinuti din impozitarea prostitutiei.”
Nicolae Dragusin

Stimate domnule Nicolae Dragusin,

Ce ati uitat sa mentionati este ca dupa ce le angajam pe toate „producatorele” o sa indeplinim cincinalul in patu ani si jumatate.
Ramane de vazut ce „meserie” stiu, deoarece cel putin Bucurestiul este plin de anunturi cu „angajam impletitoare de covrigi” dar nu se imbulzeste nici una.
Dupa ce angajati dumneavoastra 2-3 fete din acestea va rugam frumos sa ne povestiti ce „pozitie” a luat sotia dumeavoastra.
(cu facaletul dupa usa sau cea in care va ia cheile de la usa apartamentului)
Nu stiu daca naivitatea sau o „doctrina” v-a indemnat sa scrieti mesajul dar este clar ca nu le cunoasteti pe „fete”.
In plus, clar nu stiti la ce categorie ar trebui incadrate domnele casnice si casatorite, care cat e plecat sotul la serviciu, „o fac pe bani”.
Ce stiu este ca meseria in cauza exista cu mult inainte de aparitia lui Iisus Hristos si ca traditia „orala” a crestinismului mentioneaza o (adica una) convertire.
Cea a Mariei Magdalena. Convertire despre care exista si multe dubii. :))))
Mai stiu ca nici Inchizitia, nici nazismul, nici comunismul si nici capitalismul nu au reusit sa le „converteasca” pe doamnele in cauza.
Despre crestinism nici nu mai are rost sa vorbim. In 2000 de ani rezultatul in acest domeniu este zero barat.
Idem pentru celelalte religii de origine semitica sau nu.
Literatura romantica mentioneaza cazuri de prostituate pocaite care au devenit sotii de exceptie, dar este numai literatura.
Si nici macar Prima Doamna Evita Peron nu se incadreaza aici. 🙂

Mai stiu ca multe doamne chiar daca nu practica „meseria” pe centura, o practica in sfanta institutie a casatoriei.
Adica isi iau barbat in functie de avere sau pozitie sociala.
Si iar stiu ca multi barbati isi etaleaza „penele” ca paunul, adica masina, contul in banca si pozitia sociala ca sa isi „cumpere” nevasta.
Si asta este tot prostitutie, si chiar mai ceva decat cealalta unde macar lucrurile sunt pe fata : dai banu’ si ai parte de …. senzatii tari.
Ce mai uitati dumneavoastra este ca : exista domni si doamne care din diverse motive NU vor familie si nici implicatii sentimentale, si exista si persone de ambele sexe care, delicat vorbind, sufera de prea putin sex. Exista si termeni medicali pt. asta. 🙂 Ninfomanie si Satiriazis !
Va rog sa faceti propuneri si in acest sens.
Ce faceti cu colega dumnevoastra de serviciu care este ninfomana ? Ii cautati dumneavoastra un priapic ?

In aceste conditii singura abordare realista a societatii este in primul rand institutionalizarea, adica „a controla” si a taxa.
Daca exista bani si pentru programe colaterale de convertire, este cat se poate de bine, dar ma indoiesc de ERADICAREA fenomenului in conditiile in care netul romanesc abunda de oferte „stilate” cu preturi intre 300 si 1500 de EURO in functie de serviciile oferite si timpul alocat clientului.
Dumnevoastra castigati 300 de Euro pe zi ? Sau macar la 2-3 zile ? O data pe saptamana macar, adica 1.200 de Euro pe luna ?


Blog Stats

  • 98.477 hits

Categori

RSS Sec si de la capat

counters for web pages

Top Clicks

  • Niciunul

Introduceti adresa de Email aici.

Reclame