Sec si de la capat!

III

Intai se auzira ciocanele.
Duduiau ritmic pe fiarele vechi sau noi, incercand peren sa transforme un univers mort in ceva viu.
Si universul fierului invia, scurt, cat sa bucure ochiul cu lumina sa, ca apoi sa moara la fel de repede, inoit dar deja mort, doar ca’n alta forma.
Era Forja sinelor.
Leganandu-se parca mai rau ca deobicei, naveta aluneca pe langa Forja si patrunse in triaj despicand valul de injuraturi goase ale celor ce carmeau vagonele goale de pe o sina pe alta.
Acestea pareau a asculta lehamite comenzile, pana se regaseau si atunci se izbeau cu naduf, ca niste bebeci ai apocalipsei.
Dupa inca trei catarari pe macazuri, care mai de care mai abrupte si mai zgomotoase, naveta dadu un ragnet chinuit si opri in statie.
Controlorul se dadu jos si saluta un ceferist de pe peron. Parca se intrebau unul pe altul cum de inca n-au murit, de caldura sau de lehamite.
Apoi deschise usa de la vagonul 2 si se trase intr-o parte privind abulic in zare.
Maria aparu, privi si ea in aceasi zare, zambi discret si isi undui trupul la vale pe trepte.
Infipse tocurile in pavelele peronului si se indrepta spre iesire.
Intra in Oras, in singura Metropola a vietii ei, locul unde inefabilul devenea posibilitate si posibilitatea de neatins.

II

Grabi pasul.
Ulita coti brusc si se termina abrupt in fata haltei.
Ca si satul, ca si intreaga lui lumea ce se topea deja la mumai cativa metri departare.
Peste sina incepea alt univers, al strainilor si al veneticilor, al minunilor si al ororilor inimaginabile.
Universul ei.
Gafaind puturos, garnitura navetei intra sleampata in halta.
Se scutura oprind si isi varsa naduful in izme de aburi lesiosi si uleiuri incinse.
Alta halta in care nu urca si nu cobora nimeni.
Maria sari direct pe ultima treapra si intra in cel de-al doilea vagon.
Platea intotdeauna la intoarcere si direct la controlor. Asatfel avea dreptul la o discreta inclinare a insemnelor autoritatii acestuia, a sepcii si la liniste pe intreaga ruta.
Calatorea singura, controlorul avand grija sa inchida usile si sa fie singurul care folosea buda soioasa din capatul vagonului.
Ceilalti, atita cati erau, daca erau, se inghesuiau in celalalt vagon.
Birocratia, caldura sau frigul, faceau ca naveta sa mearga invers si de 2 ori mai mult decat trebuia.
Pleca goala din oras, cand inca nici cocosii nu caraiau in somn ca sa adune putinii navetisti din satele razletite pe faleze. Apoi se intorcea ca sa ii duca la munca.
Mai dadea o tura pe sinele cazute intr-o parte ca sanii unei babe lehuze si pe la vremea amiezii.
Sa nu-si iasa din mana si sa adune colbul.
Tarziu in noapte, adia la al doilea drum, ii aducea inapoi pe dezradacinatii ce veneau cu un codru de paine de la oras.

I

Maria impinse poarta si se nascu in lume.
Fiecare pas indraznit ii acoperea pantofii rosii cu boarea albastrie a colbului dobrogean.
Inainta in valurile de caldura ale amiezii asemenea luntrilor pescaresti ce salta pe valurile marii.
Intai stangul, ferm, elogat, impingaand puternic in pamant si ridcand simultan si fesa rotunda mult peste cea ce femeile inteleg prin balansarea soldurilor. Apoi dreptul, si iar stangul.
Ritmicitatea obsedanta a miscarii hotarate catre halta mizera a satului lasa in urma ei un vartej de colb alburiu invartejit de zburatacirea gastelor si ratelor ce nu isi gaseau atampar de caldura.
Pistoanele feselor umflau stamba rochiei la fiecare pas, iar aceasta parea ca impinge inainte corabia Mariei catre portul ce o astepta.
Portul, speranta si casa, adapostul si bucuria. Veselia si tristetea regasirilor.
Dar pana atunci linistea ulitei.
Mai mare cu fiecare pas, cu fiecare zvacnet al sanilor abia tinuti in frau de tesatura bluzei.
Mario, Mario, sufla vantul printre case, cercevele, pe langa perdele si prin crapaturile usilor.
La fel ziceau si barbati ce priveau lung de prin ascunzisuri, de teama nevestelor uscate sau a popii ce o afurisea toata ziua pe cea care nu venea niciodata la spovedania LUI.
Mario, Mario, ziceau privirile lor zi de zi, si cu zisul si trascaul de sambata seara ramaneau palmasii ce stiau ca doar atata li se cuvine.
Si cu … un Dumezeii matii, scrisnit scurt printre dinti, chiar inainte de risipirea samantei in papusoii din spatele casei.

Pupilus, cum ziceau stramosii nostrii romanii, era un minor aflat in grija altcuiva decat parintii.
Cu timpul si cu romanismul, intelesul termenului s-a extins, s-a pervertit usor pe la colturi si a capatat usoare conotatii negative.
“Pupila”, altfel avand intelesul si de gaura rotunda (in mijlocul irisului), numita si lumina ochilor, acum sper ca ati inteles cu devine chestia cu pervertirea, a devenit un peiorativ pentru o juna mai mult sau mai putin intretinuta de un domn bine si cu posibilitati.
Adica in varsta si cu bani sau cu multa stiinta de carte.

Si chestia cu intretinutul s-a relativizat.
Acum domnii nu mai cotizeaza lunar la “intretinerea” materiala a pupilei.
Domniile lor le sprijina (moral), le fac reclama, le propulseaza pe orbite, le deschid drumuri, sau le feresc de rau-voitorii care au inocenta de a se intreba cu voce tare : “Pe cine are ma, asta in spate ? ca de cantat, … e clar ca habar n-are !”

Acum sa nu va’nchipuiti ca toti acesti domni carunti, posesori de pupile, ar umbla cu manutele uscate si bantuite de artrite pe sub ceva fustite de pupile.
Nu. Doar unii, aia care au si foarte multi bani si putina minte si pot schimba pupilele ca pe ciorapi.
Restul au doar iluzii si vanitati, desearte dar le au !

Neavandu-l pe Nenea Iancu la indemana, caci zau, ii dadeam “scena” sa o descrie el, va incit totusi sa va imaginati o calda zi primavaratica, in parcul de pe malul raului, dintr-un targusor romanesc.
Un domn grizonat bine, cu palarie si baston, insotit de 2 domnisoare aflate cu un pas inaintea anotimpului si a modei, pasesc agale pe alei. In timp ce domnisoarele peroreaza cu avant si energie, coland vorbe fara intelesuri, domnul nostru da amabil din cap, incercand zadarnic sa le explice de ce a murit capra vecinului.
Din celalalt capat al aleii, vine …. onorabilul domn Piscupescu insotit de intreg familionul si aferentele animale de companie apartinatoare de o “casa mare”.
Dupa anostele amabilitati si prezentari de rigoare, domnul Piscupescu, ros usor de invidie si neavand prea mult loc de intors cuvinte din cauza companiei, indrazneste totusi o intrebare.
- Si tinerele domnisoare ….. cu ce se ocupa Maestre ?
- Pupilele mele, draga Piscupescule, cele de anul asta, studiaza impreuna cu mine Arta Conversatiei in viziunea freudiano-cabalistica si aplicatiile ei in dezvoltarea armoniei mistico-realiste din cadrul asramurilor indiene privite din perspectiva orizontului gravitational al gaurilor negre.
- Este fabulos Maestre ! Dar cu tanara speranta, cea de anul trecut, ce s-a intamplat ?
- Draga Piscupescule, un nepermis rateu pentru un initiat ca mine! S-a maritat ingrata! Si a trantit si 2 plozi!
- Draga Maestre, stii cum e, esecurile ne inalta, succesele ne doboara … iar femeile, in final tot la cratita ajung, nu se putu abtine Piscupescu, cu ochii maturand in continuare siluetele pupilelor.
- Ionele, hai draga, trebuie sa ajungem cu odoarele si la mam’mare, ca nu i-a vazut saptamana asta, interveni suav madam Piscupescu, deja la distanta, suierand subtire numai pt. ea : calca-ti-ar trasura amicii, cu patachinele lor cu tot!
- Imediat madam, se imbatosa Piscupescu continuind repede: Pacat mon cher, pacat Maestre, din rar te facusi scump la vedere la Club si o sa creada amicii ca raposasi. Dar ma rog, daca e mai interesant sa pupilezi, pupileaza Maestre, pupileaza.
Ca si domn’ Prefect, heeehe, secreteaza Maestre, secreteaza de zici ca ieri a venit june deplomat de la Paris.

Unui bun amic ce, cu mare regret, isi pierde incet dar irevocabil simtul ridicolului.

Se poarta KomuniKatele.
Adica un fel de sentinte, intrucat comunicarea este cu totul altceva.
Asa ca vreau nu vreau trebuie sa fiu si eu in pas cu moda, si uite ca dau un KomuniKat !

Asociatia Pentru Libertatea Absolut Unanima de Acord si Constiinta.
APLAUDAC

KomnuniKat nr. 8.

Romania a devenit tara abuzurilor totalitare contra drepturilor omului !

Asociatia noastra nonprofit si apolitica, a hotarat sa traga sirena si sa constientizeze atat populatia muncitoare cat si nu, ca lucrurile au depasit orice limita si ca trebuie sa luam o pozitie ferma si de neclintit impotriva tembelismului guvernamental, presedential si populational.
Poporul minunatei noastre tari nu trebuie atras in aceasta cursa a imoralitatii, ilegalitatii si obezitatii.

Temeliile bunului simt si ale economiei romanesti sunt subminate pervers de politrucii guvernamentali care doresc sa ne vanda cu chiloti cu tot daca s-ar putea.
Pe zi ce trece si sub diverse motive perverse sunt introduse noi si noi sarbatori nationale sau religioase.
Aceste sarbatori produc pagube imense ECONOMIEI NATIONALE si bunastarii intregului popor !
Inca din 2001 vandutii puterilor subversive au propus ca 24 ianuarie (Ziua Unirii) si 10 mai (Ziua Independentei) sa fie zile libere.
Acum alti agenti mascati, care ne submineaza din toate pozitiile, militeaza pentru Ziua Femeii si Ziua Barbatului.

Cand o sa mai munceasca poporul roman, dragi domni si tovarasi, daca o tinem din sarbatoare in sarbatoare ?
Ce o sa mai ducem de mancare la copii nostii ?

Un alt aspect grav si ingrijorator este discriminarea vadita si fatisa a minoritatilor care este multe si numeroase.
Cum ramane cu libertatea de constiinta a ateilor, evreilor, homosexualilor si musulmanilor obligati sa stea acasa si sa nu munceasca, sa nu duca o bucata de paine la copilasi, pe motiv ca “unii” sarbatoresc Pastele Ortodox ?
Si invers de ce ortodocsii trebuie sa mearga la munca cand evreii au liber de Pastele lor ?
De ce catolicii au zile libere si de ….. Pastele lor de capitalisti … si de Pastele nostru de muncitori ortodocsi ?

Alti profitori ai odiosului sistem sunt bisexualii, adica ei de ce sa fie liberi si de ziua Femeii si de Ziua Barbatului ?
Si homosexualii sunt adusi intr-o pozitie anormala.
Ce o sa faca ei ?
Trebuie oare sa se declare la cadre, ca activi sau pasivi, ca sa stie directorul daca le da liber de ziua Femeii sau a Barbatului ?

Cei mai zdrobiti in drepturile lor fundamnetale de libertate de constiinta sunt insa ateii !
Cum este posibil sa obligi ateii sa stea acasa si indirect sa participe la SARBATORILE RELIGIOASE ?
Va dati seama ce procese de constiinta are un ateu care reralizeaza nu numai ca nu poate sa munceasca in acele zile, dar ca in fapt PARTICIPA indirect la sarbatorile religioase ale unora sau altora ?
Cum sa mai fie ateul om intreg si productiv dupa sarbatorile pascale, cand incalcarea de catre STAT a dreptului sau la libertate de constiinta si la MUNCA, nu l-a lasat sa puna geana pe geana 2 zile intregi ?

La aceste atacuri psihologice perverse se adauga distrugerea sanatatii la nivel national !
Poporul este indemnat prin metode subversive sa cumpere cat mai multe alimente si bauturi si sa se indoape, recte imbete, cat mai mult in aceste zile.
Astefel pe langa faptul ca apar boli grave si creste gradul de alcolizare si obezitate al populatiei, poporul este indemnat sa isi cheltuiasca banii, adica sa ii vare in buzunarele veneticilor care mana in mana cu vanzatorii de tara au infiintat molurile.

Va indemnam dragi tovarasi si domni, sa va alaturati noua in demersul pentru eliminarea sarbatorilor legale, sarbatori ce nu aduc decat puternice stresuri psihologice, confruntari intre minoritatile conlocuitoare sau sexuale, care distrug sanatatea natiunii romanesti si care fac ca banii NOSTRII sa fie cheltuiti pe mofturi importate din Vest.
Trebuie sa militam serios si cu perseverenta pentru o alimentatie stiintifica si rationala.
Magazinele nu trebuie sa livreze mai multe alimente decat cele necesare refacerii fortei de munca, intrucat excesul este otrava !

Nu in ultimul rand tragem sirena impotriva discriminarii electorale !
O serie de legi perverse impiedica 99,99% din populatie sa participe la alegeri !
Este momentul sa invatam de la tari unde votul este obligatoriu iar lipsa de la aceasta actiune civica este aspru pedepsita, adica sa introducem si noi, pe specificul nostru national, CANDIDATURA UNIVERSALA SI OBLIGATORIE !
Toti cetatenii minuatei noastre patrii trebuie sa participe in mod obligatoriu la alegeri atat ca votanti cat si candidati !
Numai astfel vom avea un sufragiu cu adevarat UNIVERSAL si specific national.
Toti cetatenii trebuie sa aiba dreptul la “ciolanul national”, pe rand si organizat !

Nu ezitati, luati atitudine impotriva sarbatorilor si a perversului sistem electoral !

Daca considerati utile informatiile din acest KomuniKat, va rugam sa varsati
1% din veniturile obtinute, la asociatia APLAUDAC.
Traiasca libertatea absolut unanima de acord si constiinta !

Nu o iubesc pe madam Pipidi !
Intodeauna mi-a creat senzatia de matroana de bordel care vrea sa te pacaleasca, sa iti paseze “moarta de la 3″ !
Plecand de la posibilitate ca unii sa nu cunoasca bancul, bancul cu “moata”, pe scurt: dupa consumarea “podusului” clientul s-a plans la sfarsit a inceput sa ii curga ceva alb pe nas “produsului”.
In acel moment matroana incepe sa tipe dupa careva sa se duca sa goleasca “moarta de la 3″.
Si punct.

Asa si cu madam Pipidi.
A trait ani de zile langa Pruteanu, l-a mangaiat pe crestet, l-a ajutat, si la sfrasit, la ala definitiv, mai scoate un ban ”depe” urma mortului.
Nici pe Pruteanu nu l-am iubit decat pret de o emisiune , doua, cand vorbea cu haz despre gramatica.
Apoi a devenit un gulgutier, adica unul care pe nave, are sarcina sa dea gauri intr-o placa de metal si apoi sa o arunce in apa.
Cand se scufunda, placa face gulgut, gulgut, gulgut…….

De ani de zile nimeni nu il mai iubea pe Pruteanu. Toti stiam ca era doar un vanator de zestre care nu isi gaseste mireasa. Era un nimeni, ce se agita pe la DD tv, ca atatia alti inventatori ai perpetumurilor mobile.
Nici macar nu mai merita atacat pentru fabulatiile sale.

De ce sa il ataci dupa moarte ?
De ce sa ataci mortul pe care deja il mananca viermii, doamna Pipidi ?
Ca vorba dumneavoastra, Pruteanu era mort, cand inca era in viata !
Il mancau viermii inca de pe atunci !
Sau e mic salariul de la UE ?

Ce sa facem ?
Asa este viata.
Javrele se musca intre ele si dupa moarte !

Intrucat la mine lucrurile functioneaza secvential :), mi-a trebuit o tzara pana am gasit volumul.Si o sa fac si eu un ”copy & paste”.

Vorbeam zilele trecute de Iasi, de boeari si de asociatii caritabile.

Cu niste domni bine !

Si constatam, cu regret ca la Iasi exista un singur Boear, iar restul oamenilor cu bani, sunt ciocoi.

Butonand telecomanda in aceasta seara, am trecut si “peste” B1 si iar l-am vazut.

Acum ce dracu mai vrea, spune, imbarliga, personajul de pe ecran, m-am intrebat.

Si m-am oprit 10 secunde din butonat.

M-am optit si am ramas.

Nu de alta dar fara sa vreau am ajuns si eu la varsta pe care o avea nasul meu, Dumnezeu sa il ierte, atunci cand il intrebam de ce se uita la “Cantarea Romaniei”.

- Ca sa vad pana unde merge prostia umana, mai “branzoi”, raspundea domn doctor.

Numai ca de aceasta data, am avut o surrpriza.

Individul care era pe ecran, nu prea este boear si nu are nimic din Brancoveni, Vacaresti, Cantacuzini, Sturzesti, Calimachi, etc.

Nu are nici alura, nici statura si nici macar cultura inaintasilor neamului !

Dar in aceasta seara la emisiunea lui Moraru, indiferent de cat de dispretuit este acest personaj, indiferent de motivatiile pe care le are, acest cioban si-a castigat/cumparat dreptul de a intra in randul dreptilor.

Pentru ca trebuie sa fim cinstiti si sa spunem ca atunci cand ciocoii neamului dau banii pentru aparitia pe ”post” a fofoloancei nevestei, si platesc sa li se nasca progenitura in direct pe “sticla”, si cand reactia pe liste sau bloguri este “mama ce lindic nasol are asta”, a-ti cumpara locul in strana nu mai este nici o rusine !!!

Din contra, devine necesar.

Individul, ciobanul de pe ecran, a donat peste 2 milione de EURO, unor persoane cu boli ce nu pot fi tratate in Romnia.

Femei, barbati si copii au primit fiecare de la mii, la zeci de mii de euro pentru a se opera sau trata in strainatate sau in tara.

Cu scaunul din strana cumparat sau nu, pentru mine, ciobanul asta si-a castigat, in aceasta seara, dreptul sa ii spun domn !

Nu o luati razna, ca nu am de gand sa il votez la urmatoarele alegeri.

Si nici nu vreau sa indemn pe altii sa o faca.

Vreau doar sa spun ca de maine ma voi referi la acest cioban folosind : domnul Gigi Becali.

Eco-”afacerea” mureseana.

Asa cum in “patria nostra multe paduri sunt”, precum intr-un vechi manual de latina apartinand tinereturilor mele, tot atat de multe daca nu mult mai multe, sunt si ONG-urile care se ocupa de protejarea biotopurilor aferente “silvelor” noastre. Ocupatie respectabila si necesara, chiar daca nu de putine ori, ecologismul derapeaza in ridicol sau in isteria specifica unor cartiere bucurestene mai colorate.

Exista 2 studii facute la 10 de ani diferenta de 2 universitati de renume.

In amandoua se testa capacitatea de a fi UMAN a animalelor care ”conduc” planeta.

In ambele experimente, ”subiectii” erau persoane normale, fara antecedente penale, nonviolente, cu loc de munca, familie, copii … , cum se mai zice “stalpi ai societatii” sau oameni “dusi la biserica”

In primul experiment, cu “monitor”, “gardienii” trebuiau sa aplice socuri electrice “detinutilor” care nu raspundeau corect la o lista de intrebari.

Rolul ”monitorului” era de a stimula “gardienii” sa aplice pedeapsa. Adica socuri electrice din ce in ce mai puternice la fiecare raspuns gresit. Cei care au aplicat “rele tratamente” partial, au cedat nu pentru ca nu doreau sa se supuna “autoritatii”, ci pentru ca nu i-au tinut “oaiele”, balamalele, etc, si li s-a facut rau.

In al doilea experiment, jumatate dintre subiecti erau gardieni iar cealalta jumatate detinuti.

NU a existat nici o indicatie a experimentatorului privind ce activitati trebuiau sa desfasoare gardienii sau cum trebuiau sa se comporte.Dupa intervalul necesar, “gardienii” au ajuns sa comita exact aceleasi abuzuri ca soldatii americani condamnati recent pt. ce au facut in inchisorile irakiene. Adica rele tratamente fizice si psihice, torturi, etc.

Ambele teste au demonstrat ca individul “anonim”, mediu, integru socialmente si nesuferind de boli psihice, devine in proportie de peste 65% o bestie oribila, dispusa oricand sa tortureze alt individ, PANA LA CAPAT, daca “AUTORITATEA” ii cere acest lucru.

Procentajul celor care au refuzat categoric nici nu mai trebuie mentionat.

Experimentele au fost facute la universitatile Yale in anul 1962 “experimentul Milgram” in care se testa obedienta fata de autoritate si cel de al doilea la Stanford “Stanford Prison Experiment“ in anul 1971.

Amandoua au demonstrat ca individul anonim, adica comun, poate deveni vectorul celor mai teribile atrocitati la un simplu ordin al autoritatii.

Aceasta este “omenirea” REALA pe care unii o tot preamaresc si despre care cred ca este cel mai minunat lucru care s-a intamplat pe aceasta planeta.

Nici 0,1% din oameni nu au suficient sange in p…. sa spuna NU autoritatii atunci cand constata ca li se cere sa incalce cele mai minimale norme “morale”.

Visurile ”unora” despre o societate hiper-morala, hiper-constienta si care sa protejeze “mediul” sunt SF-curat in conditiile in care animalul numit “om” este un hiper-violent si un hiper-imoral.

In plus, nici un curs de “formare europeana” :), nu o sa schimbe programarea genetica a pradatorului maxim existent in acest moment pe Terra si numit OM.

Cum OMG-urile se interzic unul dupa altul, trebuie sa va luati gandul ca o sa existe vreodata un O(m) M(odificat) G(enetic) astfel incat sa nu mai fie violent.

Invers, chiar cred ca o sa se intample.

Multi viseaza la “soldatul perfect”.

Privind lucrurile din aceasta perspectiva REALA, nu inteleg de ce unii mai iuibesc umanitatea, adica violenta si imoralitatea, si nu adoptati o pozitie STIINTIFICA, adica de a va fi indiferenti fata de viitorul acesteia.

Si ca sa va SI amuz nitel, sunt convins ca suntem un experiment reusit.

Cineva, in galaxia asta, are nevoie de razboinici .

Dar inca nu ne-am copt destul. :)))